Victor Roncea: Domnule Ioan Rusan, astazi sunteti
colonel in rezerva al SRI. Cu ce va ocupati inainte de 1989?
Ioan Rusan: Eram ofiter de securitate, la UM 0110.
Si ce faceati in aceasta calitate?
Faceam ceea ce ar trebui sa faca si astazi ofiterii
SRI specializati: identificam, monitorizam si distrugeam retelele KGB si ale
altor servicii secrete atunci comuniste – sublinez: comuniste – din Romania. Am
fost seful Compartimentului anti-Stasi din 110, supranumita “Unitatea
anti-KGB”.
Cu toate acestea nu cred ca va este usor sa admiteti
public ca ati fost securist. De ce?
Pentru simplul motiv ca in decembrie 1989 puterea a
fost preluata chiar de catre cei pe care ii urmaream noi. O spun cu toata
responsabilitatea: pana astazi, acesti tradatori si urmasii lor reusesc sa
mentina majoritatea parghiilor de decizie in stat. Timp de 20 de ani s-a reusit
identificarea tuturor lucratorilor Securitatii, la nivel global, drept
“satrapi” ai poporului. Realitatea este cu totul alta. La momente istorice
cruciale, ca cele de dupa 1945 si 1989, serviciile de spionaj implicate, in
diriguirea destinelor Romaniei, isi implanteaza reteaua de tradatori in
varfurile decizionale si taie arterele organismului de securitate. In ambele
cazuri instalarea agenturii straine are numeroase similitudini: kominternistii
– kaghebistii.
Dar pana la acestia Securitatea a facut si ea
victime…
Istoria Securitatii se imparte in mai multe etape.
Daca va referiti la prima etapa, cand majoritatea cadrelor Securitatii erau
persoane alogene, provenite din fosta Uniune Sovietica, este foarte adevarat.
Eu am intrat in sistem cu mult dupa 1964, data la care au fost eliberati toti
detinutii politici inregistrati in perioada ocupatiei bolsevice a Romaniei.
Observati ca adeseori chiar descendentii agentilor sovietici de atunci incearca
sa amalgameze diversele perioade ale Securitatii pentru a ne invinovati pe noi
de crimele parintilor lor. Au fost multe porcarii in anii ’50 cand, repet, tara
se afla sub ocupatie sovietica. Majoritatea acelor tortionari au murit in patul
lor sau au emigrat, care prin Israel care prin SUA. Pe astia de ce nu-i cauta
CNSAS? Care se situeaza deasupra suveranitatii Constitutiei, incalcand chiar
decizia anterioara a Curtii Constitutionale. Mai mult, nu este foarte clar cui
i se subordoneaza acest CNSAS si de ce nu exista nici pana la ora aceasta o
comisie parlamentara de control a activitatii CNSAS si a colegiului sau dupa
modelul celor pentru SIE si SRI.
Ce ne puteti spune despre perioada din apropierea
loviturii de stat din decembrie 1989?
Eram in focuri. Toate serviciile de spionaj din
tarile comuniste, socialiste isi intensificasera activitatea. Mai ales, cadrele
de informatii sovietice si ungare, lucrau la maximum, exploatandu-si sursele
pentru a afla cine ar putea prelua conducerea tarii in perioada urmatoare.
Era vorba si de schimbarea regimului sau numai a
conducatorului?
Pe ei ii interesa in special schimbarea si
eliminarea lui Ceausescu din motive care corespundeau intereselor lor de
perspectiva geo-politice si geo-economice. In perioada premergatoare
evenimentelor am monitorizat mai multe actiuni propagandistice anti-romanesti
si anti-Ceausescu care se derulau in Occident cu punct de plecare spionajul
sovietic, via corespondentii de presa iugoslavi.
Asa-zisa scrisoare a celor sase, din martie 1989, cu protagonistii cunoscuti: Brucan, Apostol, Birladeanu. Scrisoarea a fost scrisa, de fapt, de Brucan, care i-a si semnat pe ceilalti. Tot el s-a ocupat de plasarea ei. Despre Brucan se stie astazi ca a fost agent rus, de fapt, sovietic, pentru ca nu a abdicat niciodata de la trotkism. El visa la refacerea Kominternului si era adeptul retelei in retea, smecherindu-i pe multi. Despre Apostol pot sa spun ca si el a fost recrutat de KGB pe vremea cand era la post, ca ambasador in Brazilia. Birladeanu, in schimb, desi se nascuse in Gagauzia, fusese contactat in 1988 de catre un cadru de informatii occidental, insa refuzase colaborarea. Dupa actiune, toti, cu exceptia lui Brucan, i-au adresat lui Ceausescu scrisori de cainta.
Asa-zisa scrisoare a celor sase, din martie 1989, cu protagonistii cunoscuti: Brucan, Apostol, Birladeanu. Scrisoarea a fost scrisa, de fapt, de Brucan, care i-a si semnat pe ceilalti. Tot el s-a ocupat de plasarea ei. Despre Brucan se stie astazi ca a fost agent rus, de fapt, sovietic, pentru ca nu a abdicat niciodata de la trotkism. El visa la refacerea Kominternului si era adeptul retelei in retea, smecherindu-i pe multi. Despre Apostol pot sa spun ca si el a fost recrutat de KGB pe vremea cand era la post, ca ambasador in Brazilia. Birladeanu, in schimb, desi se nascuse in Gagauzia, fusese contactat in 1988 de catre un cadru de informatii occidental, insa refuzase colaborarea. Dupa actiune, toti, cu exceptia lui Brucan, i-au adresat lui Ceausescu scrisori de cainta.
Ce alte personaje urmareati la aceasta unitate,
anti-KGB?
Tot felul. Pe unii ii vedem si astazi la televizor.
Dintre cei “vechi” mi-amintesc, la gramada, de Petrov, Volodin, Tcaciuc,
Oisteanu, Demeny, Suto Pal, Oltovsky, Horvat, Andor, Gyorfi, si altii si altii.
Inteleg ca unii dintre acestia erau, dupa nume,
agenti ai STASI, AVO, KGB, etc. Dar Oisteanu? La care Oisteanu va referiti si
de ce il urmareati?
Acelasi Oisteanu la care va ganditi si
dumneavoastra: Oisteanu de la GDS (nepotul lui Leonte Rautu - nota red). Iar de urmarit,
in mod evident, tinand cont de specificul unitatii noastre, pentru legaturi cu
servicii de spionaj comuniste din fostul bloc sovietic. Astia de ce nu sunt
facuti public de CNSAS?
Si totusi, nu inteleg: aceste lucruri au fost
cunoscute, banuiesc, de serviciile romanesti de dupa 1989, SRI, SIE si cele ale
armatei. De ce nu s-a luat nicio masura impotriva acestora, dimpotriva, unii
isi permit sa dea azi lectii de “anticomunism”?
Aceasta intrebare trebuie sa o adresati sefilor
acestor institutii de ieri si azi.
Dar au existat si romani implicati in aceste actiuni
antiromanesti?
Din 1988, serviciul de spionaj ungar a actionat
intensiv pentru formarea unor grupe conspirative speciale, formate din romani.
Logica era foarte simpla si este valabila si astazi: in strainatate nu pareau
reale actele anti-romanesti savarsite numai de maghiari. Tot atunci, cadrele de
informatii ungare au primit directiva de a organiza clerul maghiar din Romania
intr-o retea eficienta de informatii. In aceasta retea a fost incadrat si
ulterior prins si monitorizat pastorul Laszlo Tökes, presedinte de onoare al
UDMR si a altor organizatii iredentiste si, astazi, deputat in Parlamentul
European. Cadrul de informatii din Ambasada Ungariei, Csikasu Imre, era unul
dintre responsabilii din decembrie 1989 cu actiunea “revolutiei” pe via
Gyula-Timisoara, dupa cum am interceptat noi si am transmis si Directiei I,
care lucra cazul Tökes. Sa fie foarte clar: Laszlo Tökes a fost agent al
securitatii comuniste ungare iar Parlamentul European trebuie sa-l trimita
acasa. In timp ce presa il condamna pe Gica Popescu sau pe Petru Romosan, acest
fost agent al unei puteri comuniste subordonate Moscovei zburda de la Bruxelles
la Budapesta si da lectii Bucurestiului.
PARTEA II-A
Domnule colonel Ioan
Rusan, ne-am lamurit ca istoria Securitatii se imparte in cel putin doua mari
etape, cea NKVD-ista, in care alogenii veniti pe tancurile Armatei Rosii au
derulat macabrul “Experiment Pitesti” si au ras Romania si cea de dupa
eliberarea detinutilor politici. Dvs ati devenit ofiter dupa facultate, in
1964, v-ati specializat in filaj, ati ajuns apoi la unitatea de elita
“anti-KGB” ca sef al compartimentului anti-STASI si v-ati continuat activitatea
si dupa 1989, in SRI. Totusi, dupa 1964 ati sustinut practic regimul
dictatorial sub care s-au inregistrat destule cazuri de abuzuri si condamnari…
Istoricul Alex Mihai
Stoenescu spune in lucrarea sa despre istoria loviturilor de stat in Romania
ca, “daca s-ar renunta la acuzatiile nefondate de crima, abuzuri grosolane, la
isteria anti-securitate si faptele ar fi cercetate cu profesionalism, s-ar
putea identifica mai corect cazul Securitatii si probabil s-ar gasi argumente
solide ale rostului acesteia in regimul dictatorial”.
Aceeasi lucrare
consemneaza faptul ca identificarea Securitatii ca “terorista” a fost lansata
si sustinuta de puterea nou instalata si ca “istoria va identifica pe
tradatorii care au venit la conducerea tarii in 1989”. Eu sunt de acord sa fie
judecati si trasi la raspundere, individual, cei vinovati de abuzuri. Insa nu
poate fi culpabilizat tot corpul ofiterilor de informatii. Eu, care lucram in
conditii extreme de grele pentru a monitoriza agentii STASI si KGB, ce vina am?
Cum va explicati ca
in Ungaria, de exemplu, nu exista aceasta politica falsa de vendeta? Mai mult,
actualul sef al Securitatii statului ungar, care e membru al NATO, este
cunoscut ca a studiat la scoala KGB-ului.
Reveniti, va rog, asupra
momentului ’89 si a activitatii dumneavoastra de atunci.
In 1989, acum se stie si
de catre dumneavoastra, presa si opinia publica, agenti ai serviciilor secrete
straine au dat o lovitura de gratie Romaniei, inclusiv prin distrugerea
serviciilor de informatii. Amintiti-va de asasinatele concepute si executate cu
sange rece asupra echipajelor USLA de la Ministerul Apararii, apoi la Otopeni
si in tara, la Sibiu, in Harghita si Covasna si la Brasov. Fata de aceste
provocari criminale se astepta la o riposta din partea noastra ca pretext al
unui sangeros razboi civil justificator pentru lovitura de stat.
Va referiti la cifra de
60.000 de morti vehiculata la Radio Europa Libera?
Acesta era numarul
mortilor pe care il programasera serviciile straine in cazul starnirii unei
confruntari intre Armata si Securitate.
Acest lucru nu s-a
intamplat, in mare parte datorita interventiei hotaratoare a generalului Iulian
Vlad, acelasi care impreuna cu generalul Stefan Gusa a actionat pentru stoparea
invadarii Romaniei de catre trupele rusesti, dupa cum sugerau ca ar fi necesar,
in acele zile, chiar si James Baker, secretarul de stat american, si
socialistul francez Francois Mitterand.
Cine a tras.
Dumneavoastra ati predat
sau inchis armele, cei care le aveati, si ati fost preluati cu totul de catre
Armata, care la ora aceea era sub comanda unui agent al GRU…
Este adevarat. Iar daca
noi nu am reactionat, ramane ca istoricii onesti sa stabileasca si sa publice
adevarul cu privire la asa zisii combatanti. Cine cu cine s-a luptat, daca a
fost oportuna deschiderea frontierelor cand era vadita amenintarea
destructurarii teritoriale, daca distribuirea anarhica de arme se justifica si
consecintele rezultate, daca varsarea de sange de dupa ora 18.00 din 22
decembrie a avut o motivatie reala din moment ce la ora 16.00 cuplul Ceausescu
era retinut, etc, etc.
In acelasi timp e bine de
retinut ca Securitatea Romaniei ca organism informativ, nu era abilitata,
dotata ori pregatita pentru actiuni in strada impotriva multimilor.
Sa fie foarte clar:
Securitatea nu a participat la represiune. O consemneaza si istoricii corecti
dar si Comisia Parlamentara Decembrie ’89 si Parchetul General.
Si totusi, cine a tras?
Cine controleaza astazi
informatia, controleaza deci si trecutul si viitorul Romaniei iar acestea vor
ramane intunecate daca nu se va realiza deblocarea catre public a unor date
esentiale privind cunoasterea adevarului nedistorsionat, neocultat. Lovitura
din 1989 a fost programata si pentru declansarea neingradita a jafului la nivel
national.
In 20 de ani tara a
fost aproape secatuita de bogatiile sale naturale si lasata fara obiectivele
sale industriale. In acest timp atat Rusia cat si Ungaria, mentionate mai
devreme, si trecute prin aceleasi verdicte istorice, dar fara violenta de la
noi, si-au urmarit interesele nationale si si-au consolidat structurile
informative dandu-le amplitudini semnificative fata de Romania.
Primii care s-au infipt
in CNSAS au fost fostii PCR-isti si cei urmariti de noi, la “anti-KGB”
Dvs ce va propuneti fata
de acest trecut, o reabilitare a ce?
Imi doresc o reabilitare
a adevarului. Daca sunt condamnari definitive de tortionari dintre fostii
ofiteri de informatii, bazate pe fapte reale, acestia trebuiesc demascati
nominal si nu anatemizat haotic intregul organism, ceea ce a dat frau liber
linsajului mediatic.
Din randurile
noastre doar o mica parte se ocupa de numita “politie politica” si, va
marturisesc – scriitorii mai ales pot sa confirme -, de cele mai multe ori
aceasta activitate se desfasura in conditii extrem de amiabile.
Exista CNSAS-ul care se
ocupa si cu aceste lucruri.
As vrea sa fiti constient
de faptul ca atunci cand s-a infiintat CNSAS-ul sub fosta CDR, cu toate ca
legea prevedea ca din Colegiu nu pot sa faca parte membri de partid, unii fosti
PCR-isti au fost primii care s-au infipt (Andrei Plesu, membru de la 19 ani,
Mircea Dinescu, secretar UTC si activist PCR – nota red). Eu pot sa mai adaug ceva: dintre
acestia, unii fusesera urmariti pentru relatiile lor cu puteri straine, din
afara NATO. Este revoltator ca in loc sa fie pusi la zid in primul rand tradatorii
tocmai acestia dau verdicte incriminandu-i pe ceilalti.
Dvs ce credeti: FBI, CIA,
nu au informatori? In plus, nu uitati, anul trecut Curtea Constitutionala a
decis ca CNSAS a functionat timp de 9 ani ilegal, in baza unei legi, nr.
187/99, abolita ca neconstitutionala. Intelegeti? Timp de 9 ani aceasta
institutie a incalcat zi de zi Constitutia Romaniei.
Guvernul PNL-UDMR a
rectificat insa aceasta situatie…
Ordonanta de urgenta
24/2008 este la fel de neconstitutionala si, mai mult, da dovada ca autorii ei
nu prea sunt mobilati intelectual (Marius Oprea – nota red). Aceasta ordonanta incepe cu asertiunea
falsa si inculta ca “in perioada comunista cuprinsa intre 6 martie 1945 – 22
decembrie 1989, PCR a exercitat, in special prin intermediul Securitatii o
permanenta teroare impotriva cetatenilor tarii, drepturilor si libertatilor lor
fundamentale”.
Comunismul s-a instalat
prin tancurile Armatei Rosii si tradarea de la 23 august 1944. Iar Securitatea
s-a infiintat la 30 august 1948! Iar aia din ‘48 era formata si condusa
exclusiv de alogeni si cadre NKVD/KGB! Pana cand au iesit trupele sovietice din
tara ei au comandat. Si chiar si dupa. In plus, prin aceasta afirmatie este
repusa in functie culpabilizarea generala, directionata, cu efect rectroactiv.
Adica exact ceea ce observa Curtea Constitutionala ca neconstitutional in legea
anterioara.
Dvs aveti sa va reprosati
ceva?
Stimate domn, inainte de
1989 locuiam in Berceni. Nu puteam sa obtin favorurile pe care le aveau
demnitarii de Partid, asa cum multi isi inchipuie ca aveau si ofiterii de
informatii: doar lucram in conspirativitate! Dupa, nu s-a schimbat situatia. Si
astazi locuiesc tot in Berceni. Conduc o Dacie. Unitatea de elita din care am
facut parte a continuat pana in 1989 sa urmareasca agentii sovietici din
Romania. La fel, alti colegi de-ai mei s-au ocupat, ca in orice alt serviciu
secret din lume, de agentii straini si apararea securitatii nationale.
In 1989 nu am
participat, dupa cum am mai spus, in nici un fel, la represiunea care s-a
desfasurat conform unor planuri, de asemenea, straine. Asa cum in cadrul
Securitatii am avut profesori, fosti lucratori ai SSI, si noi, la randul
nostru, ne-am continuat activitatea, cu onoare, aparand securitatea nationala.
Care este vina noastra?
Alin Teodorescu a fost
recrutat de agentul Hunio Gabor
Va intrebam daca exista
cumva si alti fosti agenti care in prezent sunt politicieni, pe langa
extremistul antiroman Laszlo Tokes. Puteti sa ne mai dati un exemplu?
De ce nu? Un cadru de
informatii al serviciului comunist maghiar, Hunio Gabor, prin concursul si cu
participarea agentului Horvath Andor (ulterior membru al Consiliului Director
al Fundatiei Soros, profesor la UBB Cluj), a realizat, in 1988, recrutarea
sociologului Alin Teodorescu.
Vorbiti de Alin Teodorescu,
primul presedinte al Grupului pentru Dialog Social si, concomitent, al
Fundatiei Soros – Romania, fost sef al Cancelariei Primului-Ministru Adrian
Nastase si deputat PSD?
Exact. Mai precis, Alin
Teodorescu este de doua ori mai vinovat, din punctul de vedere al declaratiei
date ca parlamentar, decat Mona Musca: el a colaborat, nu-i asa, cu doua
servicii secrete comuniste. Sa vedem daca se auto-sesizeaza Parchetul General,
ca CNSAS-ul a stiut doar sa-l “spele”.
Si Nastase a stiut, a fost
avertizat asupra riscurilor implicite?
Sigur ca a stiut!
Verificati intrarile si iesirile de la Palatul Victoria de dupa anuntul numirii
lui. O sa aveti niste dovezi istorice.
Declaratia de la
Budapesta cu autonomia Transilvaniei a fost facuta de Mihnea Berindei si o
grupa conspirativa maghiara
Dar chiar asa de abili si
tupeisti erau ungurii?
Mai tupeisti decat
credeti. Aveau sprijinul, ca si azi, al Moscovei. O sa va mai dau cateva
cazuri, pe scurt. In 1989, am identificat si neutralizat mai multe filiere care
incitau, prin diverse mijloace, repet, ca si azi, la destramarea tarii,
autonomie, separatism si altele. Inca din toamna anului 1988, diplomatul ungar
T. Hodotovka si seful agenturii comerciale, Gyorfy, expulzat de noi, erau
implicati intr-o asemenea filiera. De altfel, Hodotovka este cel care, in iunie
1989, la Budapesta, a actionat, impreuna cu o grupa conspirativa de genul celor
la care m-am referit deja, de romani, manevrati de Mihnea Berindei, pentru
realizarea asa-zisei “Declaratii de la Budapesta” – “Transilvania, spatiu de
complementaritate” cu subtextul autonomiei teritoriale pentru Transilvania
(semnata si de Vladimir Tismaneanu – nota red). In acelasi sens, inainte de momentul decembrie
1989, au existat grupe operative instruite pe teritoriul Ungariei pentru a actiona,
cu misiuni informative, de diversiune si inclusiv prin mijloace violente, la
momentul potrivit, dupa cum s-a vazut chiar la Timisoara.
E bine sa stiti ca primii
morti de la Timisoara au fost facuti chiar de catre acesti agenti care au
impuscat romani in multime, inclusiv, conform cazurilor pe care le-am depistat,
cu pistoale actionate din buzunare. De altfel, pentru istorie, voi mai spune ca
cele 40 de cadavre, transportate la Bucuresti in zilele acelea si ramase
nerevendicate nici dupa 22 decembrie, apartineau acestor agenti diversionisti
maghiari. In Ungaria, nu departe de Romania, intr-o unitate speciala, exista un
monument dedicat acestor criminali.
Ce persoane mai importante
au mai fost implicate in aceste activitati?
Nu cu mult timp inainte de
evenimente, generalul “cu piciorul in ghips” si-a petrecut concediu – ce
intamplare! – pe malul lacului Balaton.
Apoi, in septembrie 1989, am interceptat o
comunicare de urgenta a Budapestei cu atasatul militar ungar Arady (Sandor – nota red), in care i se
cereau, acestuia, unele date secrete. Arady a raspuns ca le va putea transmite a doua
zi, “cand va primi cazul cu informatii”. A doua zi, Arady, urmarit si de noi,
dar si de Directia a IV-a, s-a deplasat la MApN, unde a luat legatura numai cu
Victor Atanasie Stanculescu. Cazul a ramas, cred eu, in curs de elucidare.
Tradatorii curata
arhivele...
Bine, bine, dar de ce nu
informati la cel mai inalt nivel asupra acestor aspecte?
Bineinteles, dar, uneori,
aceste informari erau primite cu reticenta, mai ales cand erau filtrate de
cabinetul 2. Inca din septembrie 1989, am informat asupra starii de nemultumire
a populatiei, ca urmare a starii dezastuoase, economico-sociale, folosita ca un
cadru adecvat pentru starnirea unei revolte impotriva regimului, dar si, mai
ales, pentru destramarea Romaniei, dorinta mai veche a statelor din jurul
Romaniei.
Trebuie sa va marturisesc
ca starea de marasm incepuse sa se resimta si in randul Securitatii. Au existat
cazuri, in ultimii ani, de ofiteri de securitate care s-au ridicat pentru a
reclama aceste aspecte care tineau de conducerea PCR, doar pentru a fi
indepartati din sistem. Il amintesc, de exemplu, pe colonelul Vasile Buha, care
a reclamat situatia care a generat revolta muncitorilor brasoveni din 1987,
chiar daca si aceea a fost cam prea “monitorizata” de STASI si KGB… Noi ne-am facut datoria iar dovada sta in arhivele Securitatii.
Depinde insa cine si cum
le triaza. Daca acestia au fost chiar cei pe care ii urmarea unitatea
“anti-KGB”, va inchipuiti ce a mai ramas la CNSAS. Rezultatul il vedem astazi,
cand tradatorii primesc certificate de buna purtare iar institutia a ajuns sa
serveasca doar santajului politic si, de foarte multe ori, celui personal.
Sursa: Ziaristi Online