VEDETI CU OCHII DVS. CE LEGI SE INCALCA, FARA SA MAI ASTEPTATI DE LA DIVERSE TRUSTURI DE PRESA ACESTE INFORMATII !!!
Constitutia din 31/10/2003
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 767
din 31/10/2003
Modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr.
429/2003 , publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29
octombrie 2003 (...)
TITLUL I
Principii generale
ARTICOLUL
1
Statul român
(1) România este stat national, suveran si independent, unitar
si indivizibil.
(2) Forma de guvernamânt a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic si social, în care
demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a
personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori
supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor
Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.
(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si
echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - în cadrul
democratiei constitutionale
(5) În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a
legilor este obligatorie.
ARTICOLUL
2
Suveranitatea
(1) Suveranitatea nationala apartine poporului român, care o exercita prin
organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si
corecte, precum si prin referendum.
(2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea în nume
propriu.
ARTICOLUL 3
Teritoriul
(1) Teritoriul României este inalienabil.
(2) Frontierele tarii sunt consfintite prin lege organica, cu respectarea
principiilor si a celorlalte norme general admise ale dreptului international.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orase
si judete. În conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi stramutate sau colonizate
populatii straine.
ARTICOLUL
4
Unitatea poporului si egalitatea între cetateni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român si solidaritatea
cetatenilor sai.
(2) România este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai,
fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de
religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine
sociala.
ARTICOLUL 5
Cetatenia
(1) Cetatenia româna se dobândeste, se pastreaza sau se pierde în
conditiile prevazute de legea organica.
(2) Cetatenia româna nu poate fi retrasa aceluia care a dobândit-o prin
nastere.
ARTICOLUL 6
Dreptul la identitate
(1) Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinând minoritatilor
nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor
etnice, culturale, lingvistice si religioase.
(2) Masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si
exprimarea identitatii persoanelor apartinând minoritatilor nationale trebuie sa
fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare în raport cu
ceilalti cetateni români.
ARTICOLUL 7
Românii din strainatate
Statul sprijina întarirea legaturilor cu românii din afara frontierelor
tarii si actioneaza pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor
etnice, culturale, lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei
statului ai carui cetateni sunt.
ARTICOLUL 8
Pluralismul si partidele politice
(1) Pluralismul în societatea româneasca este o conditie si o garantie a
democratiei constitutionale.
(2) Partidele politice se constituie si îsi desfasoara activitatea în
conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice
a cetatenilor, respectând suveranitatea nationala, integritatea teritoriala,
ordinea de drept si principiile democratiei.
ARTICOLUL
9
Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale
Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie si îsi
desfasoara activitatea potrivit statutelor lor, în conditiile legii. Ele
contribuie la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale,
economice si sociale ale membrilor lor.
ARTICOLUL 10
Relatii internationale
România întretine si dezvolta relatii pasnice cu toate statele si, în
acest cadru, relatii de buna vecinatate, întemeiate pe principiile si pe
celelalte norme general admise ale dreptului international.
ARTICOLUL 11
Dreptul international si dreptul intern
(1) Statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna-credinta
obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmeaza sa devina parte
cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai
dupa revizuirea Constitutiei.
ARTICOLUL 12
Simboluri nationale
(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt asezate vertical, în
ordinea urmatoare începând de la lance: albastru, galben, rosu.
(2) Ziua nationala a României este 1 Decembrie.
(3) Imnul national al României este "Desteapta-te române".
(4) Stema tarii si sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
ARTICOLUL 13
Limba oficiala
În România, limba oficiala este limba româna.
ARTICOLUL
14
Capitala
Capitala României este municipiul Bucuresti.
TITLUL II
Drepturile,
libertatile si îndatoririle fundamentale
CAPITOLUL I
Dispozitii
comune
ARTICOLUL 15
Universalitatea
(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin
Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau
contraventionale mai favorabile.
ARTICOLUL 16
Egalitatea în drepturi
(1) Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate,
în conditiile legii, de persoanele care au cetatenia româna si domiciliul în
tara. Statul român garanteaza egalitatea de sanse între femei si barbati pentru
ocuparea acestor functii si demnitati.
(4) În conditiile aderarii României la Uniunea Europeana, cetatenii
Uniunii care îndeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a
fi alesi în autoritatile administratiei publice locale.
ARTICOLUL 17
Cetatenii români în strainatate
Cetatenii români se bucura în strainatate de protectia statului român si
trebuie sa-si îndeplineasca obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt
compatibile cu absenta lor din tara.
ARTICOLUL 18
Cetatenii straini si apatrizii
(1) Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc în România se bucura de
protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de
alte legi.
(2) Dreptul de azil se acorda si se retrage în conditiile legii, cu
respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care România este
parte.
ARTICOLUL 19
Extradarea si expulzarea
(1) Cetateanul român nu poate fi extradat sau expulzat din România.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetatenii români pot
fi extradati în baza conventiilor internationale la care România este parte, în
conditiile legii si pe baza de reciprocitate.
(3) Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai în baza unei
conventii internationale sau în conditii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie.
ARTICOLUL 20
Tratatele internationale privind drepturile omului
(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile
cetatenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
România este parte.
(2) Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
ARTICOLUL 21
Accesul liber la justitie
(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor,
a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.
CAPITOLUL II
Drepturile si
libertatile fundamentale
ARTICOLUL 22
Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica
(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica
ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de
tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisa.
ARTICOLUL 23
Libertatea individuala
(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.
(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise
numai în cazurile si cu procedura prevazute de lege.
(3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore.
(4) Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai în cursul
procesului penal.
(5) În cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune
pentru cel mult 30 de zile si se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile,
fara ca durata totala sa depaseasca un termen rezonabil, si nu mai mult de 180
de zile.
(6) În faza de judecata instanta este obligata, în conditiile legii, sa
verifice periodic, si nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia
arestarii preventive si sa dispuna, de îndata, punerea în libertate a
inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat
sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice
mentinerea privarii de libertate.
(7) Încheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse
cailor de atac prevazute de lege.
(8) Celui retinut sau arestat i se aduc de îndata la cunostinta, în limba
pe care o întelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar învinuirea, în cel
mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunostinta numai în prezenta unui
avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie,
daca motivele acestor masuri au disparut, precum si în alte situatii prevazute
de lege.
(10) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în
libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
(11) Pâna la ramânerea definitiva a hotarârii judecatoresti de condamnare,
persoana este considerata nevinovata.
(12) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decât în
conditiile si în temeiul legii.
(13) Sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decât de natura penala.
ARTICOLUL 24
Dreptul la aparare
(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.
ARTICOLUL
25
Libera circulatie
(1) Dreptul la libera circulatie, în tara si în strainatate, este
garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept.
(2) Fiecarui cetatean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul
sau resedinta în orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni
în tara.
ARTICOLUL 26
Viata intima, familiala si privata
(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si
privata.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea însasi, daca nu încalca
drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.
ARTICOLUL 27
Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau
ramâne în domiciliul ori în resedinta unei persoane fara învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru
urmatoarele situatii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarâri judecatoresti;
b) înlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau
bunurile unei persoane;
c) apararea securitatii nationale sau a ordinii publice;
d) prevenirea raspândirii unei epidemii.
(3) Perchezitia se dispune de judecator si se efectueaza în conditiile si
în formele prevazute de lege.
(4) Perchezitiile în timpul noptii sunt interzise, în afara de cazul
infractiunilor flagrante.
ARTICOLUL 28
Secretul corespondentei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al
convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este
inviolabil.
ARTICOLUL 29
Libertatea constiintei
(1) Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor
religioase nu pot fi îngradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrâns sa
adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor
sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste în
spirit de toleranta si de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor
proprii, în conditiile legii.
(4) În relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte
sau actiuni de învrajbire religioasa.
(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de
sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistentei religioase în armata, în
spitale, în penitenciare, în azile si în orfelinate.
(6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor
convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine.
ARTICOLUL 30
Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si
libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini,
prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a înfiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligatia de a
face publica sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la
razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica,
precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la
cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului,
organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de
multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii.
Delictele de presa se stabilesc prin lege.
ARTICOLUL 31
Dreptul la informatie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes
public nu poate fi îngradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt
obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice
si asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie
a tinerilor sau securitatea nationala.
(4) Mijloacele de informare în masa, publice si private, sunt obligate sa
asigure informarea corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele
trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea
dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar
asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.
ARTICOLUL 32
Dreptul la învatatura
(1) Dreptul la învatatura este asigurat prin învatamântul general
obligatoriu, prin învatamântul liceal si prin cel profesional, prin învatamântul
superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare.
(2) Învatamântul de toate gradele se desfasoara în limba româna. În
conditiile legii, învatamântul se poate desfasura si într-o limba de circulatie
internationala.
(3) Dreptul persoanelor apartinând minoritatilor nationale de a învata
limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite în aceasta limba sunt
garantate; modalitatile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Învatamântul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acorda burse
sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si
celor institutionalizati, în conditiile legii.
(5) Învatamântul de toate gradele se desfasoara în unitati de stat,
particulare si confesionale, în conditiile legii.
(6) Autonomia universitara este garantata.
(7) Statul asigura libertatea învatamântului religios, potrivit cerintelor
specifice fiecarui cult. În scolile de stat, învatamântul religios este
organizat si garantat prin lege.
ARTICOLUL 33
Accesul la cultura
(1) Accesul la cultura este garantat, în conditiile legii.
(2) Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede
la valorile culturii nationale si universale nu poate fi îngradita.
(3) Statul trebuie sa asigure pastrarea identitatii spirituale,
sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea
mostenirii culturale, dezvoltarea creativitatii contemporane, promovarea
valorilor culturale si artistice ale României în lume.
ARTICOLUL 34
Dreptul la ocrotirea sanatatii
(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a
sanatatii publice.
(3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale
pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii
profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de
protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
ARTICOLUL 35
Dreptul la mediu sanatos
(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu înconjurator
sanatos si echilibrat ecologic.
(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice si juridice au îndatorirea de a proteja si a
ameliora mediul înconjurator.
ARTICOLUL 36
Dreptul de vot
(1) Cetatenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniti pâna în
ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie,
si nici persoanele condamnate, prin hotarâre judecatoreasca definitiva, la
pierderea drepturilor electorale.
ARTICOLUL 37
Dreptul de a fi ales
(1) Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care îndeplinesc
conditiile prevazute în articolul 16 alineatul (3), daca nu le este interzisa
asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidatii trebuie sa fi împlinit, pâna în ziua alegerilor inclusiv,
vârsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi în Camera Deputatilor sau în
organele administratiei publice locale, vârsta de cel putin 33 de ani pentru a
fi alesi în Senat si vârsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi în functia
de Presedinte al României.
ARTICOLUL 38
Dreptul de a fi ales în Parlamentul European
În conditiile aderarii României la Uniunea Europeana, cetatenii români au
dreptul de a alege si de a fi alesi în Parlamentul European.
ARTICOLUL 39
Libertatea întrunirilor
Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt
libere si se pot organiza si desfasura numai în mod pasnic, fara nici un fel de
arme.
ARTICOLUL 40
Dreptul de asociere
(1) Cetatenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în
patronate si în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea
lor, militeaza împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept
ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei României sunt
neconstitutionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii
Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei,
politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege
organica.
(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.
ARTICOLUL 41
Munca si protectia sociala a muncii
(1) Dreptul la munca nu poate fi îngradit. Alegerea profesiei, a meseriei
sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.
(2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc
securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al
tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamânal,
concediul de odihna platit, prestarea muncii în conditii deosebite sau speciale,
formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normala a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de munca si caracterul
obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.
ARTICOLUL 42
Interzicerea muncii fortate
(1) Munca fortata este interzisa.
(2) Nu constituie munca fortata:
a) activitatile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum si cele
desfasurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de
constiinta;
b) munca unei persoane condamnate, prestata în conditii normale, în
perioada de detentie sau de libertate conditionata;
c) prestatiile impuse în situatia creata de calamitati ori de alt pericol,
precum si cele care fac parte din obligatiile civile normale stabilite de lege.
ARTICOLUL 43
Dreptul la greva
(1) Salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor
profesionale, economice si sociale.
(2) Legea stabileste conditiile si limitele exercitarii acestui drept,
precum si garantiile necesare asigurarii serviciilor esentiale pentru societate.
ARTICOLUL 44
Dreptul de proprietate privata
(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt
garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita în mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobândi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din
aderarea României la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care România este parte, pe baza de reciprocitate, în conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita
în proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice,
religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi
subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi
proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor,
precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
(6) Despagubirile prevazute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justitie.
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobândirii se prezuma.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori
contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.
ARTICOLUL 45
Libertatea economica
Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa
si exercitarea acestora în conditiile legii sunt garantate.
ARTICOLUL 46
Dreptul la mostenire
Dreptul la mostenire este garantat.
ARTICOLUL 47
Nivelul de trai
(1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de
protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la
asistenta medicala în unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte
forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege. Cetatenii au
dreptul si la masuri de asistenta sociala, potrivit legii.
ARTICOLUL 48
Familia
(1) Familia se întemeiaza pe casatoria liber consimtita între soti, pe
egalitatea acestora si pe dreptul si îndatorirea parintilor de a asigura
cresterea, educatia si instruirea copiilor.
(2) Conditiile de încheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se
stabilesc prin lege. Casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa
casatoria civila.
(3) Copiii din afara casatoriei sunt egali în fata legii cu cei din
casatorie.
ARTICOLUL 49
Protectia copiilor si a tinerilor
(1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de
asistenta în realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru îngrijirea
copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protectie sociala a copiilor si
a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activitati care le-ar dauna
sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune în primejdie viata ori dezvoltarea
normala sunt interzise.
(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.
(5) Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea
conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala,
economica, culturala si sportiva a tarii.
ARTICOLUL 50
Protectia persoanelor cu handicap
Persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala. Statul asigura
realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de
tratament ale handicapului, în vederea participarii efective a persoanelor cu
handicap în viata comunitatii, respectând drepturile si îndatoririle ce revin
parintilor si tutorilor.
ARTICOLUL 51
Dreptul de petitionare
(1) Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii
formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii
exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezinta.
(3) Exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa.
(4) Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii în termenele
si în conditiile stabilite potrivit legii.
ARTICOLUL 52
Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica
(1) Persoana vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de
o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în
termenul legal a unei cereri, este îndreptatita sa obtina recunoasterea
dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea
pagubei.
(2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin
lege organica.
(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile
judiciare. Raspunderea statului este stabilita în conditiile legii si nu
înlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta
sau grava neglijenta.
ARTICOLUL 53
Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati
(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns numai
prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara într-o
societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii.
CAPITOLUL III
Îndatoririle
fundamentale
ARTICOLUL 54
Fidelitatea fata de tara
(1) Fidelitatea fata de tara este sacra.
(2) Cetatenii carora le sunt încredintate functii publice, precum si
militarii, raspund de îndeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, în
acest scop, vor depune juramântul cerut de lege.
ARTICOLUL 55
Apararea tarii
(1) Cetatenii au dreptul si obligatia sa apere România.
(2) Conditiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc
prin lege organica.
(3) Cetatenii pot fi încorporati de la vârsta de 20 de ani si pâna la
vârsta de 35 de ani, cu exceptia voluntarilor, în conditiile legii organice.
ARTICOLUL 56
Contributii financiare
(1) Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la
cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a
sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestatii sunt interzise, în afara celor stabilite prin
lege, în situatii exceptionale.
ARTICOLUL 57
Exercitarea drepturilor si a libertatilor
Cetatenii români, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite
drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa încalce
drepturile si libertatile celorlalti.
CAPITOLUL IV
Avocatul
Poporului
ARTICOLUL 58
Numirea si rolul
(1) Avocatul Poporului este numit pe o durata de 5 ani pentru apararea
drepturilor si libertatilor persoanelor fizice. Adjunctii Avocatului Poporului
sunt specializati pe domenii de activitate.
(2) Avocatul Poporului si adjunctii sai nu pot îndeplini nici o alta
functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din învatamântul
superior.
(3) Organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului se
stabilesc prin lege organica.
ARTICOLUL 59
Exercitarea atributiilor
(1) Avocatul Poporului îsi exercita atributiile din oficiu sau la cererea
persoanelor lezate în drepturile si în libertatile lor, în limitele stabilite de
lege.
(2) Autoritatile publice sunt obligate sa asigure Avocatului Poporului
sprijinul necesar în exercitarea atributiilor sale.
ARTICOLUL 60
Raportul în fata Parlamentului
Avocatul Poporului prezinta celor doua Camere ale Parlamentului rapoarte,
anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot contine recomandari privind
legislatia sau masuri de alta natura, pentru ocrotirea drepturilor si a
libertatilor cetatenilor.
TITLUL III
Autoritatile
publice
CAPITOLUL I
Parlamentul
SECTIUNEA 1
Organizare si
functionare
ARTICOLUL 61
Rolul si structura
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si
unica autoritate legiuitoare a tarii.
(2) Parlamentul este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat.
ARTICOLUL 62
Alegerea Camerelor
(1) Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal,
direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale.
(2) Organizatiile cetatenilor apartinând minoritatilor nationale, care nu
întrunesc în alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au
dreptul la câte un loc de deputat, în conditiile legii electorale. Cetatenii
unei minoritati nationale pot fi reprezentati numai de o singura organizatie.
(3) Numarul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin legea
electorala, în raport cu populatia tarii.
ARTICOLUL 63
Durata mandatului
(1) Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani,
care se prelungeste de drept în stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de
urgenta, pâna la încetarea acestora.
(2) Alegerile pentru Camera Deputatilor si pentru Senat se desfasoara în
cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.
(3) Parlamentul nou ales se întruneste, la convocarea Presedintelui
României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.
(4) Mandatul Camerelor se prelungeste pâna la întrunirea legala a noului
Parlament. În aceasta perioada nu poate fi revizuita Constitutia si nu pot fi
adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de
zi a Parlamentului precedent îsi continua procedura în noul Parlament.
ARTICOLUL 64
Organizarea interna
(1) Organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin
regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevazute în
bugetele aprobate de acestea.
(2) Fiecare Camera îsi alege un birou permanent. Presedintele Camerei
Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor.
Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la începutul fiecarei
sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati înainte de expirarea
mandatului.
(3) Deputatii si senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare,
potrivit regulamentului fiecarei Camere.
(4) Fiecare Camera îsi constituie comisii permanente si poate institui
comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele îsi pot constitui comisii
comune.
(5) Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit
configuratiei politice a fiecarei Camere.
ARTICOLUL 65
Sedintele Camerelor
(1) Camera Deputatilor si Senatul lucreaza în sedinte separate.
(2) Camerele îsi desfasoara lucrarile si în sedinte comune, potrivit unui
regulament adoptat cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, pentru:
a) primirea mesajului Presedintelui României;
b) aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de
stat;
c) declararea mobilizarii totale sau partiale;
d) declararea starii de razboi;
e) suspendarea sau încetarea ostilitatilor militare;
f) aprobarea strategiei nationale de aparare a tarii;
g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Aparare a Tarii;
h) numirea, la propunerea Presedintelui României, a directorilor
serviciilor de informatii si exercitarea controlului asupra activitatii acestor
servicii;
i) numirea Avocatului Poporului;
j) stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor, stabilirea
indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora;
k) îndeplinirea altor atributii care, potrivit Constitutiei sau
regulamentului, se exercita în sedinta comuna.
ARTICOLUL 66
Sesiuni
(1) Camera Deputatilor si Senatul se întrunesc în doua sesiuni ordinare pe
an. Prima sesiune începe în luna februarie si nu poate depasi sfârsitul lunii
iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie si nu poate depasi sfârsitul
lunii decembrie.
(2) Camera Deputatilor si Senatul se întrunesc si în sesiuni
extraordinare, la cererea Presedintelui României, a biroului permanent al
fiecarei Camere ori a cel putin o treime din numarul deputatilor sau al
senatorilor.
(3) Convocarea Camerelor se face de presedintii acestora.
ARTICOLUL 67
Actele juridice si cvorumul legal
Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarâri si motiuni, în
prezenta majoritatii membrilor.
ARTICOLUL 68
Caracterul public al sedintelor
(1) Sedintele celor doua Camere sunt publice.
(2) Camerele pot hotarî ca anumite sedinte sa fie secrete.
SECTIUNEA a 2-a
Statutul
deputatilor si al senatorilor
ARTICOLUL 69
Mandatul reprezentativ
(1) În exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt în serviciul
poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
ARTICOLUL 70
Mandatul deputatilor si al senatorilor
(1) Deputatii si senatorii intra în exercitiul mandatului la data
întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii
si a depunerii juramântului. Juramântul se stabileste prin lege organica.
(2) Calitatea de deputat sau de senator înceteaza la data întrunirii
legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor
electorale, de incompatibilitate ori de deces.
ARTICOLUL 71
Incompatibilitati
(1) Nimeni nu poate fi, în acelasi timp, deputat si senator.
(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea
oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al
Guvernului.
(3) Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica.
ARTICOLUL 72
Imunitatea parlamentara
(1) Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru
voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(2) Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi în judecata penala
pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate
în exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati
fara încuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si
trimiterea în judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe lânga
Înalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Înaltei
Curti de Casatie si Justitie.
(3) În caz de infractiune flagranta, deputatii sau senatorii pot fi
retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei îl va informa neîntârziat
pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. În cazul în care
Camera sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat
revocarea acestei masuri.
SECTIUNEA a 3-a
Legiferarea
ARTICOLUL 73
Categorii de legi
(1) Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi
ordinare.
(2) Legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei.
(3) Prin lege organica se reglementeaza:
a) sistemul electoral; organizarea si functionarea Autoritatii Electorale
Permanente;
b) organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice;
c) statutul deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a
celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea si desfasurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii;
f) regimul starii de mobilizare partiala sau totala a fortelor armate si
al starii de razboi;
g) regimul starii de asediu si al starii de urgenta;
h) infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora;
i) acordarea amnistiei sau a gratierii colective;
j) statutul functionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a
instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii;
n) organizarea generala a învatamântului;
o) organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si
regimul general privind autonomia locala;
p) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele, patronatele
si protectia sociala;
r) statutul minoritatilor nationale din România;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care în Constitutie se prevede adoptarea de
legi organice.
ARTICOLUL 74
Initiativa legislativa
(1) Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului, deputatilor,
senatorilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot.
Cetatenii care îsi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa
provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar în fiecare din aceste
judete, respectiv în municipiul Bucuresti, trebuie sa fie înregistrate cel putin
5.000 de semnaturi în sprijinul acestei initiative.
(2) Nu pot face obiectul initiativei legislative a cetatenilor problemele
fiscale, cele cu caracter international, amnistia si gratierea.
(3) Guvernul îsi exercita initiativa legislativa prin transmiterea
proiectului de lege catre Camera competenta sa îl adopte, ca prima Camera
sesizata.
(4) Deputatii, senatorii si cetatenii care exercita dreptul la initiativa
legislativa pot prezenta propuneri legislative numai în forma ceruta pentru
proiectele de legi.
(5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei
competente sa le adopte, ca prima Camera sesizata.
ARTICOLUL 75
Sesizarea Camerelor
(1) Se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca prima
Camera sesizata, proiectele de legi si propunerile legislative pentru
ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a masurilor
legislative ce rezulta din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum si
proiectele legilor organice prevazute la articolul 31 alineatul (5), articolul
40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3),
articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul
(2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117
alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) si (3), articolul 120 alineatul (2),
articolul 126 alineatele (4) si (5) si articolul 142 alineatul (5). Celelalte
proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii si adoptarii, ca
prima Camera sesizata, Senatului.
(2) Prima Camera sesizata se pronunta în termen de 45 de zile. Pentru
coduri si alte legi de complexitate deosebita termenul este de 60 de zile. În
cazul depasirii acestor termene se considera ca proiectele de legi sau
propunerile legislative au fost adoptate.
(3) Dupa adoptare sau respingere de catre prima Camera sesizata, proiectul
sau propunerea legislativa se trimite celeilalte Camere care va decide
definitiv.
(4) În cazul în care prima Camera sesizata adopta o prevedere care,
potrivit alineatului (1), intra în competenta sa decizionala, prevederea este
definitiv adoptata daca si cea de-a doua Camera este de acord. În caz contrar,
numai pentru prevederea respectiva, legea se întoarce la prima Camera sesizata,
care va decide definitiv în procedura de urgenta.
(5) Dispozitiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se
aplica în mod corespunzator si în cazul în care Camera decizionala adopta o
prevedere pentru care competenta decizionala apartine primei Camere.
ARTICOLUL 76
Adoptarea legilor si a hotarârilor
(1) Legile organice si hotarârile privind regulamentele Camerelor se
adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere.
(2) Legile ordinare si hotarârile se adopta cu votul majoritatii membrilor
prezenti din fiecare Camera.
(3) La cererea Guvernului sau din proprie initiativa, Parlamentul poate
adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedura de urgenta,
stabilita potrivit regulamentului fiecarei Camere.
ARTICOLUL 77
Promulgarea legii
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Presedintelui României. Promulgarea
legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o
singura data, reexaminarea legii.
(3) Daca Presedintele a cerut reexaminarea legii ori daca s-a cerut
verificarea constitutionalitatii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10
zile de la primirea legii adoptate dupa reexaminare sau de la primirea deciziei
Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.
ARTICOLUL 78
Intrarea în vigoare a legii
Legea se publica în Monitorul Oficial al României si intra în vigoare la
3 zile de la data publicarii sau la o data ulterioara prevazuta în textul ei.
ARTICOLUL 79
Consiliul Legislativ
(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al
Parlamentului, care avizeaza proiectele de acte normative în vederea
sistematizarii, unificarii si coordonarii întregii legislatii. El tine evidenta
oficiala a legislatiei României.
(2) Înfiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ se
stabilesc prin lege organica.
CAPITOLUL II
Presedintele
României
ARTICOLUL 80
Rolul Presedintelui
(1) Presedintele României reprezinta statul român si este garantul
independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii.
(2) Presedintele României vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna
functionare a autoritatilor publice. În acest scop, Presedintele exercita
functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate.
ARTICOLUL 81
Alegerea Presedintelui
(1) Presedintele României este ales prin vot universal, egal, direct,
secret si liber exprimat.
(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de
scrutin, majoritatea de voturi ale alegatorilor înscrisi în listele electorale.
(3) În cazul în care nici unul dintre candidati nu a întrunit aceasta
majoritate, se organizeaza al doilea tur de scrutin, între primii doi candidati
stabiliti în ordinea numarului de voturi obtinute în primul tur. Este declarat
ales candidatul care a obtinut cel mai mare numar de voturi.
(4) Nici o persoana nu poate îndeplini functia de Presedinte al României
decât pentru cel mult doua mandate. Acestea pot fi si succesive.
ARTICOLUL 82
Validarea mandatului si depunerea juramântului
(1) Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al României este
validat de Curtea Constitutionala.
(2) Candidatul a carui alegere a fost validata depune în fata Camerei
Deputatilor si a Senatului, în sedinta comuna, urmatorul juramânt:
"Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea
spirituala si materiala a poporului român, sa respect Constitutia si legile
tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale
cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a
României. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!".
ARTICOLUL 83
Durata mandatului
(1) Mandatul Presedintelui României este de 5 ani si se exercita de la
data depunerii juramântului.
(2) Presedintele României îsi exercita mandatul pâna la depunerea
juramântului de Presedintele nou ales.
(3) Mandatul Presedintelui României poate fi prelungit, prin lege
organica, în caz de razboi sau de catastrofa.
ARTICOLUL 84
Incompatibilitati si imunitati
(1) În timpul mandatului, Presedintele României nu poate fi membru al unui
partid si nu poate îndeplini nici o alta functie publica sau privata.
(2) Presedintele României se bucura de imunitate. Prevederile articolului
72 alineatul (1) se aplica în mod corespunzator.
ARTICOLUL 85
Numirea Guvernului
(1) Presedintele României desemneaza un candidat pentru functia de
prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de încredere acordat de
Parlament.
(2) În caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului,
Presedintele revoca si numeste, la propunerea primului-ministru, pe unii membri
ai Guvernului.
(3) Daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia
politica a Guvernului, Presedintele României va putea exercita atributia
prevazuta la alineatul (2) numai pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la
propunerea primului-ministru.
ARTICOLUL 86
Consultarea Guvernului
Presedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme
urgente si de importanta deosebita.
ARTICOLUL 87
Participarea la sedintele Guvernului
(1) Presedintele României poate lua parte la sedintele Guvernului în care
se dezbat probleme de interes national privind politica externa, apararea tarii,
asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru, în alte situatii.
(2) Presedintele României prezideaza sedintele Guvernului la care
participa.
ARTICOLUL 88
Mesaje
Presedintele României adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la
principalele probleme politice ale natiunii.
ARTICOLUL 89
Dizolvarea Parlamentului
(1) Dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor
grupurilor parlamentare, Presedintele României poate sa dizolve Parlamentul,
daca acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen
de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua
solicitari de învestitura.
(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singura data.
(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului
Presedintelui României si nici în timpul starii de mobilizare, de razboi, de
asediu sau de urgenta.
ARTICOLUL 90
Referendumul
Presedintele României, dupa consultarea Parlamentului, poate cere
poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de
interes national.
ARTICOLUL 91
Atributii în domeniul politicii externe
(1) Presedintele încheie tratate internationale în numele României,
negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen
rezonabil. Celelalte tratate si acorduri internationale se încheie, se aproba
sau se ratifica potrivit procedurii stabilite prin lege.
(2) Presedintele, la propunerea Guvernului, acrediteaza si recheama
reprezentantii diplomatici ai României si aproba înfiintarea, desfiintarea sau
schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
(3) Reprezentantii diplomatici ai altor state sunt acreditati pe lânga
Presedintele României.
ARTICOLUL 92
Atributii în domeniul apararii
(1) Presedintele României este comandantul fortelor armate si îndeplineste
functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.
(2) El poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea
partiala sau totala a fortelor armate. Numai în cazuri exceptionale, hotarârea
Presedintelui se supune ulterior aprobarii Parlamentului, în cel mult 5 zile de
la adoptare.
(3) În caz de agresiune armata îndreptata împotriva tarii, Presedintele
României ia masuri pentru respingerea agresiunii si le aduce neîntârziat la
cunostinta Parlamentului, printr-un mesaj. Daca Parlamentul nu se afla în
sesiune, el se convoaca de drept în 24 de ore de la declansarea agresiunii.
(4) În caz de mobilizare sau de razboi Parlamentul îsi continua
activitatea pe toata durata acestor stari, iar daca nu se afla în sesiune, se
convoaca de drept în 24 de ore de la declararea lor.
ARTICOLUL 93
Masuri exceptionale
(1) Presedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau
starea de urgenta în întreaga tara ori în unele unitati
administrativ-teritoriale si solicita Parlamentului încuviintarea masurii
adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
(2) Daca Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoaca de drept în cel
mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta si
functioneaza pe toata durata acestora.
ARTICOLUL 94
Alte atributii
Presedintele României îndeplineste si urmatoarele atributii:
a) confera decoratii si titluri de onoare;
b) acorda gradele de maresal, de general si de amiral;
c) numeste în functii publice, în conditiile prevazute de lege;
d) acorda gratierea individuala.
ARTICOLUL 95
Suspendarea din functie
(1) În cazul savârsirii unor fapte grave prin care încalca prevederile
Constitutiei, Presedintele României poate fi suspendat din functie de Camera
Deputatilor si de Senat, în sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si
senatorilor, dupa consultarea Curtii Constitutionale. Presedintele poate da
Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa.
(2) Propunerea de suspendare din functie poate fi initiata de cel putin o
treime din numarul deputatilor si senatorilor si se aduce, neîntârziat, la
cunostinta Presedintelui.
(3) Daca propunerea de suspendare din functie este aprobata, în cel mult
30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui.
ARTICOLUL 96
Punerea sub acuzare
(1) Camera Deputatilor si Senatul, în sedinta comuna, cu votul a cel putin
doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor, pot hotarî punerea sub
acuzare a Presedintelui României pentru înalta tradare.
(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi initiata de majoritatea
deputatilor si senatorilor si se aduce, neîntârziat, la cunostinta Presedintelui
României pentru a putea da explicatii cu privire la faptele ce i se imputa.
(3) De la data punerii sub acuzare si pâna la data demiterii Presedintele
este suspendat de drept.
(4) Competenta de judecata apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
Presedintele este demis de drept la data ramânerii definitive a hotarârii de
condamnare.
ARTICOLUL 97
Vacanta functiei
(1) Vacanta functiei de Presedinte al României intervine în caz de
demisie, de demitere din functie, de imposibilitate definitiva a exercitarii
atributiilor sau de deces.
(2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanta functiei
de Presedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou
Presedinte.
ARTICOLUL 98
Interimatul functiei
(1) Daca functia de Presedinte devine vacanta ori daca Presedintele este
suspendat din functie sau daca se afla în imposibilitate temporara de a-si
exercita atributiile, interimatul se asigura, în ordine, de presedintele
Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor.
(2) Atributiile prevazute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe
durata interimatului functiei prezidentiale.
ARTICOLUL 99
Raspunderea presedintelui interimar
Daca persoana care asigura interimatul functiei de Presedinte al României
savârseste fapte grave, prin care se încalca prevederile Constitutiei, se aplica
articolul 95 si articolul 98.
ARTICOLUL 100
Actele Presedintelui
(1) În exercitarea atributiilor sale, Presedintele României emite decrete
care se publica în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage
inexistenta decretului.
(2) Decretele emise de Presedintele României în exercitarea atributiilor
sale prevazute în articolul 91 alineatele (1) si (2), articolul 92 alineatele
(2) si (3), articolul 93 alineatul (1) si articolul 94 literele a), b) si d) se
contrasemneaza de primul-ministru.
ARTICOLUL 101
Indemnizatia si celelalte drepturi
Indemnizatia si celelalte drepturi ale Presedintelui României se
stabilesc prin lege.
CAPITOLUL III
Guvernul
ARTICOLUL 102
Rolul si structura
(1) Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament,
asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea
generala a administratiei publice.
(2) În îndeplinirea atributiilor sale, Guvernul coopereaza cu organismele
sociale interesate.
(3) Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri
stabiliti prin lege organica.
ARTICOLUL 103
Învestitura
(1) Presedintele României desemneaza un candidat pentru functia de
prim-ministru, în urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta în
Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate
în Parlament.
(2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, în termen de 10
zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului si
a întregii liste a Guvernului.
(3) Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de
Senat, în sedinta comuna. Parlamentul acorda încredere Guvernului cu votul
majoritatii deputatilor si senatorilor.
ARTICOLUL 104
Juramântul de credinta
(1) Primul-ministru, ministrii si ceilalti membri ai Guvernului vor depune
individual, în fata Presedintelui României, juramântul de la articolul 82.
(2) Guvernul în întregul sau si fiecare membru în parte îsi exercita
mandatul, începând de la data depunerii juramântului.
ARTICOLUL 105
Incompatibilitati
(1) Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea
altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau de
senator. De asemenea, ea este incompatibila cu exercitarea unei functii de
reprezentare profesionala salarizate în cadrul organizatiilor cu scop comercial.
(2) Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica.
ARTICOLUL 106
Încetarea functiei de membru al Guvernului
Functia de membru al Guvernului înceteaza în urma demisiei, a revocarii,
a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului,
precum si în alte cazuri prevazute de lege.
ARTICOLUL 107
Primul-ministru
(1) Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor
acestuia, respectând atributiile ce le revin. De asemenea, prezinta Camerei
Deputatilor sau Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica
Guvernului, care se dezbat cu prioritate.
(2) Presedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.
(3) Daca primul-ministru se afla în una dintre situatiile prevazute la
articolul 106, cu exceptia revocarii, sau este în imposibilitate de a-si
exercita atributiile, Presedintele României va desemna un alt membru al
Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atributiile
primului-ministru, pâna la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada
imposibilitatii exercitarii atributiilor, înceteaza daca primul-ministru îsi
reia activitatea în Guvern.
(4) Prevederile alineatului (3) se aplica în mod corespunzator si
celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o
perioada de cel mult 45 de zile.
ARTICOLUL 108
Actele Guvernului
(1) Guvernul adopta hotarâri si ordonante.
(2) Hotarârile se emit pentru organizarea executarii legilor.
(3) Ordonantele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în
limitele si în conditiile prevazute de aceasta.
(4) Hotarârile si ordonantele adoptate de Guvern se semneaza de
primul-ministru, se contrasemneaza de ministrii care au obligatia punerii lor în
executare si se publica în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage
inexistenta hotarârii sau a ordonantei. Hotarârile care au caracter militar se
comunica numai institutiilor interesate.
ARTICOLUL 109
Raspunderea membrilor Guvernului
(1) Guvernul raspunde politic numai în fata Parlamentului pentru întreaga
sa activitate. Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti
membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia.
(2) Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au dreptul
sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savârsite în
exercitiul functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele României
poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea în judecata a unui
membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecata
apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului
sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministeriala.
ARTICOLUL 110
Încetarea mandatului
(1) Guvernul îsi exercita mandatul pâna la data validarii alegerilor
parlamentare generale.
(2) Guvernul este demis la data retragerii de catre Parlament a încrederii
acordate sau daca primul-ministru se afla în una dintre situatiile prevazute la
articolul 106, cu exceptia revocarii, ori este în imposibilitatea de a-si
exercita atributiile mai mult de 45 de zile.
(3) În situatiile prevazute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile
articolului 103.
(4) Guvernul al carui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) si (2)
îndeplineste numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, pâna
la depunerea juramântului de membrii noului Guvern.
CAPITOLUL IV
Raporturile
Parlamentului cu Guvernul
ARTICOLUL 111
Informarea Parlamentului
(1) Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, în cadrul
controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligate sa prezinte
informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de
comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. În cazul în
care o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat
sau a bugetului asigurarilor sociale de stat, solicitarea informarii este
obligatorie.
(2) Membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului. Daca li se
solicita prezenta, participarea lor este obligatorie.
ARTICOLUL 112
Întrebari, interpelari si motiuni simple
(1) Guvernul si fiecare dintre membrii sai au obligatia sa raspunda la
întrebarile sau la interpelarile formulate de deputati sau de senatori, în
conditiile prevazute de regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului.
(2) Camera Deputatilor sau Senatul poate adopta o motiune simpla prin care
sa-si exprime pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa
ori, dupa caz, cu privire la o problema ce a facut obiectul unei interpelari.
ARTICOLUL 113
Motiunea de cenzura
(1) Camera Deputatilor si Senatul, în sedinta comuna, pot retrage
încrederea acordata Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzura, cu votul
majoritatii deputatilor si senatorilor.
(2) Motiunea de cenzura poate fi initiata de cel putin o patrime din
numarul total al deputatilor si senatorilor si se comunica Guvernului la data
depunerii.
(3) Motiunea de cenzura se dezbate dupa 3 zile de la data când a fost
prezentata în sedinta comuna a celor doua Camere.
(4) Daca motiunea de cenzura a fost respinsa, deputatii si senatorii care
au semnat-o nu mai pot initia, în aceeasi sesiune, o noua motiune de cenzura, cu
exceptia cazului în care Guvernul îsi angajeaza raspunderea potrivit articolului
114.
ARTICOLUL 114
Angajarea raspunderii Guvernului
(1) Guvernul îsi poate angaja raspunderea în fata Camerei Deputatilor si a
Senatului, în sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica
generala sau a unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis daca o motiune de cenzura, depusa în termen de 3
zile de la prezentarea programului, a declaratiei de politica generala sau a
proiectului de lege, a fost votata în conditiile articolului 113.
(3) Daca Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de
lege prezentat, modificat sau completat, dupa caz, cu amendamente acceptate de
Guvern, se considera adoptat, iar aplicarea programului sau a declaratiei de
politica generala devine obligatorie pentru Guvern.
(4) În cazul în care Presedintele României cere reexaminarea legii
adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în sedinta
comuna a celor doua Camere.
ARTICOLUL 115
Delegarea legislativa
(1) Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului
pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul si data
pâna la care se pot emite ordonante.
(3) Daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii
Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pâna la împlinirea termenului de
abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei.
(4) Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii
extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a
motiva urgenta în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanta de urgenta intra în vigoare numai dupa depunerea sa spre
dezbatere în procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata si dupa
publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, daca nu se afla în
sesiune, se convoaca în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, dupa caz,
de la trimitere. Daca în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera
sesizata nu se pronunta asupra ordonantei, aceasta este considerata adoptata si
se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenta.
Ordonanta de urgenta cuprinzând norme de natura legii organice se aproba cu
majoritatea prevazuta la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate în domeniul legilor
constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului,
drepturile, libertatile si îndatoririle prevazute de Constitutie, drepturile
electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate
publica.
(7) Ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat se aproba sau se
resping printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonantele ale caror efecte au
încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, daca este
cazul, masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de
aplicare a ordonantei.
CAPITOLUL V
Administratia
publica
SECTIUNEA 1
Administratia
publica centrala de specialitate
ARTICOLUL 116
Structura
(1) Ministerele se organizeaza numai în subordinea Guvernului.
(2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului
ori a ministerelor sau ca autoritati administrative autonome.
ARTICOLUL 117
Înfiintarea
(1) Ministerele se înfiinteaza, se organizeaza si functioneaza potrivit
legii.
(2) Guvernul si ministerele, cu avizul Curtii de Conturi, pot înfiinta
organe de specialitate, în subordinea lor, numai daca legea le recunoaste
aceasta competenta.
(3) Autoritati administrative autonome se pot înfiinta prin lege organica.
ARTICOLUL 118
Fortele armate
(1) Armata este subordonata exclusiv vointei poporului pentru garantarea
suveranitatii, a independentei si a unitatii statului, a integritatii
teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale. În conditiile legii si ale
tratatelor internationale la care România este parte, armata contribuie la
apararea colectiva în sistemele de alianta militara si participa la actiuni
privind mentinerea sau restabilirea pacii.
(2) Structura sistemului national de aparare, pregatirea populatiei, a
economiei si a teritoriului pentru aparare, precum si statutul cadrelor
militare, se stabilesc prin lege organica.
(3) Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplica, în mod corespunzator, si
celorlalte componente ale fortelor armate stabilite potrivit legii.
(4) Organizarea de activitati militare sau paramilitare în afara unei
autoritati statale este interzisa.
(5) Pe teritoriul României pot intra, stationa, desfasura operatiuni sau
trece trupe straine numai în conditiile legii sau ale tratatelor internationale
la care România este parte.
ARTICOLUL 119
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii organizeaza si coordoneaza unitar
activitatile care privesc apararea tarii si securitatea nationala, participarea
la mentinerea securitatii internationale si la apararea colectiva în sistemele
de alianta militara, precum si la actiuni de mentinere sau de restabilire a
pacii.
SECTIUNEA a 2-a
Administratia publica locala
ARTICOLUL 120
Principii de baza
(1) Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se
întemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii
serviciilor publice.
(2) În unitatile administrativ-teritoriale în care cetatenii apartinând
unei minoritati nationale au o pondere semnificativa se asigura folosirea limbii
minoritatii nationale respective în scris si oral în relatiile cu autoritatile
administratiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, în
conditiile prevazute de legea organica.
ARTICOLUL 121
Autoritati comunale si orasenesti
(1) Autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia
locala în comune si în orase, sunt consiliile locale alese si primarii alesi, în
conditiile legii.
(2) Consiliile locale si primarii functioneaza, în conditiile legii, ca
autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si
din orase.
(3) Autoritatile prevazute la alineatul (1) se pot constitui si în
subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.
ARTICOLUL 122
Consiliul judetean
(1) Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice pentru
coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, în vederea
realizarii serviciilor publice de interes judetean.
(2) Consiliul judetean este ales si functioneaza în conditiile legii.
ARTICOLUL 123
Prefectul
(1) Guvernul numeste un prefect în fiecare judet si în municipiul
Bucuresti.
(2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce
serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale
administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale.
(3) Atributiile prefectului se stabilesc prin lege organica.
(4) Între prefecti, pe de o parte, consiliile locale si primari, precum si
consiliile judetene si presedintii acestora, pe de alta parte, nu exista
raporturi de subordonare.
(5) Prefectul poate ataca, în fata instantei de contencios administrativ,
un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, în cazul în
care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.
CAPITOLUL VI
Autoritatea
judecatoreasca
SECTIUNEA 1
Instantele
judecatoresti
ARTICOLUL 124
Înfaptuirea justitiei
(1) Justitia se înfaptuieste în numele legii.
(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.
ARTICOLUL 125
Statutul judecatorilor
(1) Judecatorii numiti de Presedintele României sunt inamovibili, în
conditiile legii.
(2) Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si
sanctionarea judecatorilor sunt de competenta Consiliului Superior al
Magistraturii, în conditiile legii sale organice.
(3) Functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica
sau privata, cu exceptia functiilor didactice din învatamântul superior.
ARTICOLUL 126
Instantele judecatoresti
(1) Justitia se realizeaza prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si
prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
(2) Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt
prevazute numai prin lege.
(3) Înalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea
unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei
sale.
(4) Compunerea Înaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de
functionare a acesteia se stabilesc prin lege organica.
(5) Este interzisa înfiintarea de instante extraordinare. Prin lege
organica pot fi înfiintate instante specializate în anumite materii, cu
posibilitatea participarii, dupa caz, a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor
publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor
care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu
caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente sa
solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin
dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.
ARTICOLUL 127
Caracterul public al dezbaterilor
Sedintele de judecata sunt publice, afara de cazurile prevazute de lege.
ARTICOLUL 128
Folosirea limbii materne si a interpretului în justitie
(1) Procedura judiciara se desfasoara în limba româna.
(2) Cetatenii români apartinând minoritatilor nationale au dreptul sa se
exprime în limba materna în fata instantelor de judecata, în conditiile legii
organice.
(3) Modalitatile de exercitare a dreptului prevazut la alineatul (2),
inclusiv prin folosirea de interpreti sau traduceri, se vor stabili astfel încât
sa nu împiedice buna administrare a justitiei si sa nu implice cheltuieli
suplimentare pentru cei interesati.
(4) Cetatenii straini si apatrizii care nu înteleg sau nu vorbesc limba
româna au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de
a vorbi în instanta si de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale
acest drept este asigurat în mod gratuit.
ARTICOLUL 129
Folosirea cailor de atac
Împotriva hotarârilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul
Public pot exercita caile de atac, în conditiile legii.
ARTICOLUL 130
Politia instantelor
Instantele judecatoresti dispun de politia pusa în serviciul lor.
SECTIUNEA a 2-a
Ministerul
Public
ARTICOLUL 131
Rolul Ministerului Public
(1) În activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele
generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si
libertatile cetatenilor.
(2) Ministerul Public îsi exercita atributiile prin procurori constituiti
în parchete, în conditiile legii.
(3) Parchetele functioneaza pe lânga instantele de judecata, conduc si
supravegheaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, în
conditiile legii.
ARTICOLUL 132
Statutul procurorilor
(1) Procurorii îsi desfasoara activitatea potrivit principiului
legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea
ministrului justitiei.
(2) Functia de procuror este incompatibila cu orice alta functie publica
sau privata, cu exceptia functiilor didactice din învatamântul superior.
SECTIUNEA a 3-a
Consiliul
Superior al Magistraturii
ARTICOLUL 133
Rolul si structura
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei
justitiei.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit din 19 membri, din
care:
a) 14 sunt alesi în adunarile generale ale magistratilor si validati de
Senat; acestia fac parte din doua sectii, una pentru judecatori si una pentru
procurori; prima sectie este compusa din 9 judecatori, iar cea de-a doua din 5
procurori;
b) 2 reprezentanti ai societatii civile, specialisti în domeniul
dreptului, care se bucura de înalta reputatie profesionala si morala, alesi de
Senat; acestia participa numai la lucrarile în plen;
c) ministrul justitiei, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie
si procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si
Justitie.
(3) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un
mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistratii prevazuti la
alineatul (2) litera a).
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este
de 6 ani.
(5) Hotarârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot
secret.
(6) Presedintele României prezideaza lucrarile Consiliului Superior al
Magistraturii la care participa.
(7) Hotarârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive si
irevocabile, cu exceptia celor prevazute la articolul 134 alineatul (2).
ARTICOLUL 134
Atributii
(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui României
numirea în functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia celor
stagiari, în conditiile legii.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineste rolul de instanta de
judecata, prin sectiile sale, în domeniul raspunderii disciplinare a
judecatorilor si a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa
organica. În aceste situatii, ministrul justitiei, presedintele Înaltei Curti de
Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta
Curte de Casatie si Justitie nu au drept de vot.
(3) Hotarârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie
disciplinara pot fi atacate la Înalta Curte de Casatie si Justitie.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineste si alte atributii
stabilite prin legea sa organica, în realizarea rolului sau de garant al
independentei justitiei.
TITLUL IV
Economia si
finantele publice
ARTICOLUL 135
Economia
(1) Economia României este economie de piata, bazata pe libera initiativa
si concurenta.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) protejarea intereselor nationale în activitatea economica, financiara
si valutara;
c) stimularea cercetarii stiintifice si tehnologice nationale, a artei si
protectia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul national;
e) refacerea si ocrotirea mediului înconjurator, precum si mentinerea
echilibrului ecologic;
f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala în concordanta cu
obiectivele Uniunii Europene.
ARTICOLUL 136
Proprietatea
(1) Proprietatea este publica sau privata.
(2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine
statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu
potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea
teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului
continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul
exclusiv al proprietatii publice.
(4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. În conditiile legii
organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor
publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în
folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
(5) Proprietatea privata este inviolabila, în conditiile legii organice.
ARTICOLUL 137
Sistemul financiar
(1) Formarea, administrarea, întrebuintarea si controlul resurselor
financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale
institutiilor publice sunt reglementate prin lege.
(2) Moneda nationala este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În
conditiile aderarii la Uniunea Europeana, prin lege organica se poate recunoaste
circulatia si înlocuirea monedei nationale cu aceea a Uniunii Europene.
ARTICOLUL 138
Bugetul public national
(1) Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurarilor
sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor.
(2) Guvernul elaboreaza anual proiectul bugetului de stat si pe cel al
asigurarilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobarii
Parlamentului.
(3) Daca legea bugetului de stat si legea bugetului asigurarilor sociale
de stat nu au fost adoptate cu cel putin 3 zile înainte de expirarea
exercitiului bugetar, se aplica în continuare bugetul de stat si bugetul
asigurarilor sociale de stat ale anului precedent, pâna la adoptarea noilor
bugete.
(4) Bugetele locale se elaboreaza, se aproba si se executa în conditiile
legii.
(5) Nici o cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei
de finantare.
ARTICOLUL 139
Impozite, taxe si alte contributii
(1) Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale
bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau
judetene, în limitele si în conditiile legii.
(3) Sumele reprezentând contributiile la constituirea unor fonduri se
folosesc, în conditiile legii, numai potrivit destinatiei acestora.
ARTICOLUL 140
Curtea de Conturi
(1) Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de
administrare si de întrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale
sectorului public. În conditiile legii organice, litigiile rezultate din
activitatea Curtii de Conturi se solutioneaza de instantele judecatoresti
specializate.
(2) Curtea de Conturi prezinta anual Parlamentului un raport asupra
conturilor de gestiune ale bugetului public national din exercitiul bugetar
expirat, cuprinzând si neregulile constatate.
(3) La cererea Camerei Deputatilor sau a Senatului, Curtea de Conturi
controleaza modul de gestionare a resurselor publice si raporteaza despre cele
constatate.
(4) Consilierii de conturi sunt numiti de Parlament pentru un mandat de 9
ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curtii de Conturi sunt
independenti în exercitarea mandatului lor si inamovibili pe toata durata
acestuia. Ei sunt supusi incompatibilitatilor prevazute de lege pentru
judecatori.
(5) Curtea de Conturi se înnoieste cu o treime din consilierii de conturi
numiti de Parlament, din 3 în 3 ani, în conditiile prevazute de legea organica a
Curtii.
(6) Revocarea membrilor Curtii de Conturi se face de catre Parlament, în
cazurile si conditiile prevazute de lege.
ARTICOLUL 141
Consiliul Economic si Social
Consiliul Economic si Social este organ consultativ al Parlamentului si
al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organica de
înfiintare, organizare si functionare.
TITLUL V
Curtea
Constitutionala
ARTICOLUL 142
Structura
(1) Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei.
(2) Curtea Constitutionala se compune din noua judecatori, numiti pentru
un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
(3) Trei judecatori sunt numiti de Camera Deputatilor, trei de Senat si
trei de Presedintele României.
(4) Judecatorii Curtii Constitutionale aleg, prin vot secret, presedintele
acesteia, pentru o perioada de 3 ani.
(5) Curtea Constitutionala se înnoieste cu o treime din judecatorii ei,
din 3 în 3 ani, în conditiile prevazute de legea organica a Curtii.
ARTICOLUL 143
Conditii pentru numire
Judecatorii Curtii Constitutionale trebuie sa aiba pregatire juridica
superioara, înalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani în
activitatea juridica sau în învatamântul juridic superior.
ARTICOLUL 144
Incompatibilitati
Functia de judecator al Curtii Constitutionale este incompatibila cu
oricare alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din
învatamântul juridic superior.
ARTICOLUL 145
Independenta si inamovibilitatea
Judecatorii Curtii Constitutionale sunt independenti în exercitarea
mandatului lor si inamovibili pe durata acestuia.
ARTICOLUL 146
Atributii
Curtea Constitutionala are urmatoarele atributii:
a) se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, înainte de promulgarea
acestora, la sesizarea Presedintelui României, a unuia dintre presedintii celor
doua Camere, a Guvernului, a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului
Poporului, a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de
senatori, precum si, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a
Constitutiei;
b) se pronunta asupra constitutionalitatii tratatelor sau altor acorduri
internationale, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui
numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori;
c) se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului,
la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar
sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori;
d) hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si
ordonantele, ridicate în fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj
comercial; exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicata si direct de
Avocatul Poporului;
e) solutioneaza conflictele juridice de natura constitutionala dintre
autoritatile publice, la cererea Presedintelui României, a unuia dintre
presedintii celor doua Camere, a primului-ministru sau a presedintelui
Consiliului Superior al Magistraturii;
f) vegheaza la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui
României si confirma rezultatele sufragiului;
g) constata existenta împrejurarilor care justifica interimatul în
exercitarea functiei de Presedinte al României si comunica cele constatate
Parlamentului si Guvernului;
h) da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a
Presedintelui României;
i) vegheaza la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea
referendumului si confirma rezultatele acestuia;
j) verifica îndeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei
legislative de catre cetateni;
k) hotaraste asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea
unui partid politic;
l) îndeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii.
ARTICOLUL 147
Deciziile Curtii Constitutionale
(1) Dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare, precum si cele din
regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, îsi înceteaza efectele
juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, în
acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile
neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen,
dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, înainte de
promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sa reexamineze dispozitiile
respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale.
(3) În cazul în care constitutionalitatea tratatului sau acordului
international a fost constatata potrivit articolului 146 litera b), acesta nu
poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate. Tratatul sau acordul
international constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile Curtii Constitutionale se publica în Monitorul Oficial al
României. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere
numai pentru viitor.
TITLUL VI
Integrarea
euroatlantica
ARTICOLUL 148
Integrarea în Uniunea Europeana
(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în
scopul transferarii unor atributii catre institutiile comunitare, precum si al
exercitarii în comun cu celelalte state membre a competentelor prevazute în
aceste tratate, se face prin lege adoptata în sedinta comuna a Camerei
Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de doua treimi din numarul deputatilor
si senatorilor.
(2) Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii
Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu,
au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea
prevederilor actului de aderare.
(3) Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplica, în mod corespunzator, si
pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii
Europene.
(4) Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea
judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din
actul aderarii si din prevederile alineatului (2).
(5) Guvernul transmite celor doua Camere ale Parlamentului proiectele
actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea sa fie supuse aprobarii
institutiilor Uniunii Europene.
ARTICOLUL 149
Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord
Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege
adoptata în sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate
de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor.
TITLUL VII
Revizuirea
Constitutiei
ARTICOLUL 150
Initiativa revizuirii
(1) Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de Presedintele României la
propunerea Guvernului, de cel putin o patrime din numarul deputatilor sau al
senatorilor, precum si de cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot.
(2) Cetatenii care initiaza revizuirea Constitutiei trebuie sa provina din
cel putin jumatate din judetele tarii, iar în fiecare din aceste judete sau în
municipiul Bucuresti trebuie sa fie înregistrate cel putin 20.000 de semnaturi
în sprijinul acestei initiative.
ARTICOLUL 151
Procedura de revizuire
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptata de Camera
Deputatilor si de Senat, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul
membrilor fiecarei Camere.
(2) Daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera
Deputatilor si Senatul, în sedinta comuna, hotarasc cu votul a cel putin trei
patrimi din numarul deputatilor si senatorilor.
(3) Revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum,
organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a
propunerii de revizuire.
ARTICOLUL 152
Limitele revizuirii
(1) Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national,
independent, unitar si indivizibil al statului român, forma republicana de
guvernamânt, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul
politic si limba oficiala nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat
suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a
garantiilor acestora.
(3) Constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu sau a
starii de urgenta si nici în timp de razboi.
TITLUL VIII
Dispozitii
finale si tranzitorii
ARTICOLUL 153
Intrarea în vigoare
Prezenta Constitutie intra în vigoare la data aprobarii ei prin
referendum. La aceeasi data, Constitutia din 21 august 1965 este si ramâne în
întregime abrogata.
ARTICOLUL 154
Conflictul temporal de legi
(1) Legile si toate celelalte acte normative ramân în vigoare, în masura
în care ele nu contravin prezentei Constitutii.
(2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrarii în
vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislatiei cu
prezenta Constitutie si va face Parlamentului sau, dupa caz, Guvernului,
propuneri corespunzatoare.
ARTICOLUL 155
Dispozitii tranzitorii
(1) Proiectele de legi si propunerile legislative în curs de legiferare se
dezbat si se adopta potrivit dispozitiilor constitutionale anterioare intrarii
în vigoare a legii de revizuire.
(2) Institutiile prevazute de Constitutie, existente la data intrarii în
vigoare a legii de revizuire, ramân în functiune pâna la constituirea celor noi.
(3) Prevederile alineatului (1) al articolului 83 se aplica începând cu
urmatorul mandat prezidential.
(4) Dispozitiile cu privire la Înalta Curte de Casatie si Justitie vor fi
aduse la îndeplinire în cel mult 2 ani de la data intrarii în vigoare a legii de
revizuire.
(5) Judecatorii în functie ai Curtii Supreme de Justitie si consilierii de
conturi numiti de Parlament îsi continua activitatea pâna la data expirarii
mandatului pentru care au fost numiti. Pentru asigurarea înnoirii Curtii de
Conturi din 3 în 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi
acestia vor putea fi numiti pentru înca un mandat de 3 ani sau de 6 ani.
(6) Pâna la constituirea instantelor judecatoresti specializate, litigiile
rezultate din activitatea Curtii de Conturi vor fi solutionate de catre
instantele judecatoresti ordinare.
ARTICOLUL 156
Republicarea Constitutiei
Legea de revizuire a Constitutiei se publica în Monitorul Oficial al
României în termen de 5 zile de la data adoptarii. Constitutia, modificata si
completata, dupa aprobarea prin referendum, se republica de catre Consiliul
Legislativ, cu reactualizarea denumirilor, dându-se textelor o noua numerotare.