(...)- Revista Periscop
Întrebare:
Fiindcă aţi adus vorba, cam ce recomandări aţi avea pentru tinerii ofiţeri de
Informaţii Externe sau cei care optează pentru această profesie?
Răspuns:
Apreciez că spre
deosebire de ofiţerii care lucrau înainte de 1989, actualii ofiţeri ai SIE pot
găsi sprijin masiv printre sutele de mii – milioanele de români care s-au
răspândit în lume.
Aşa încât, o primă recomandare ar fi să studieze
atent şi să gândească profund la conţinutul şi importanţa activităţii SIE,
condiţiile ce trebuie să le îndeplinească ofiţerii riscurile şi rigorile
acestei profesii. Am spus-o la reuniunea de la Asociaţie din 2011 că pe mine –
care trăisem 20 de ani ca ofiţer de Informaţii Externe – expunerea publică a
fostului director al SIE, M.R.Ungureanu din urmă cu vreo doi ani m-a umplut de
mândrie. De asemenea, să studieze şi să înţeleagă bine orientările privind
activitatea prezentă şi de viitor a SIE, care au fost publicate şi în revista
"Periscop".
Ofiţerii începători şi cei care optează pentru
această profesie să fie ferm convinşi că toate sentimentele şi gândurile lor se
vor integra devotamentului faţă de patria noastră şi poporul român, în orice
conjunctură internă şi internaţională. Să înţeleagă că slujirea Interesului
Naţional a fost, este şi va rămâne scopul fundamental al activităţii de
informaţii externe, că patriotismul lor (mai puţin ori chiar deloc afişat
public) să fie axat pe interesele majore ale ţării şi alianţelor internaţionale
din care ţara noastră face parte, interese ce converg în mod cert către
propăşirea poporului român, înţelegerea şi cooperarea între popoarele noastre.
Să fie în măsură să suporte disciplina şi rigorile
severe ale muncii de spionaj, precum şi însemnate restrângeri ale libertăţii
proprii şi ale vieţii personale. Să înţeleagă că în activitatea lor trebuie
păstrat secretul desăvârşit, în primul rând al documentelor şi acţiunilor
operative, să nu fie lăudăroşi şi palavragii, ci tăcuţi, aşa cum recomanda
Talleyrand.
Să nu fie ispitiţi de dorinţa de a ajunge să lucreze
şi să trăiască numai în ţări ca SUA, Canada, Japonia etc. (ţinte miracol
înainte de 1989), întrucât s-ar putea să fie trimişi în ţări mai slab
dezvoltate cu condiţii mai puţin civilizate şi mai grele decât cele de la noi
şi vor trebui să execute ordinul. Să aibă priceperea, tăria şi abilitatea de a
se adapta oricăror condiţii de activitate şi de viaţă.
Să aibă o cultură generală cât mai bogată, între
care şi cunoaşterea corespunzătoare a cel puţin două limbi străine, zic eu, să
aibă predilecţie în a urmări evenimente majore cotidiene şi felul cum sunt
analizate şi interpretate de marii analişti pe plan intern şi extern. Să aibă
capacitatea de a căuta şi reţine informaţiile şi de a le aprecia în mod
corespunzător.
Să-şi însuşească bine cultura şi tehnica muncii de
spionaj. Să studieze evoluţiile activităţii de intelligence şi de influenţă în
exterior, desfăşurate de către înaintaşii noştri începând cu
"cârtiţele" de la Roma ale lui Burebista şi Decebal, acţiunile de
culegere de informaţii de la Constantinopol, Petrograd şi Viena duse de marii
demnitari ai celor trei Principate Româneşti şi din întreaga istorie modernă şi
contemporană a României.
Consider obligatorii cunoaşterea temeinică a
istoriei poporului nostru şi evoluţiei relaţiilor cu popoarele vecine şi ale
altor ţări. De asemenea, cunoaşterea istoriei ţărilor în care vor fi trimişi să
lucreze ca ofiţeri, documentarea asupra trăsăturilor esenţiale ale locuitorilor
acelor ţări, obiceiuri, datini etc. Să cunoască şi evoluţia relaţiilor ţării
noastre cu ţara respectivă şi, foarte important, evoluţii şi confruntări în
activităţi de informaţii externe – spionaj.
În orice ţară străină vor lucra şi cu orice serviciu
de contrainformaţii se vor confrunta (mai puternic ori mai slab) să pornească
de la adevărul că activitatea de informaţii externe – spionaj, reprezintă în
primul rând o emulaţie, o luptă între inteligenţe, pregătire profesională,
abilităţi, curaj şi conştiinţa justeţei cauzei pentru care este dusă. Să studieze
datele existente în Centrala SIE despre ţara respectivă, iar pe timpul
activităţii lor să completeze această documentaţie.
Să cunoască legislaţia de bază a ţării în care
urmează să lucreze, îndeosebi legile pe care – pentru îndeplinirea misiunii –
urmează să le încalce sau în dirijarea agenţilor să facă ilegalităţi. Pe cât
posibil să se documenteze şi asupra unor "chichiţe" (prevederi
normative mai puţin clare şi interpretabile) care în situaţii de forţă majoră
ar putea fi folosite (dar să nu se ajungă în astfel de situaţii).
Să se pregătească bine în problemele activităţii ce
urmează să o desfăşoare pe linia acoperirii. La vremea mea, mulţi colegi
neglijau această obligaţie şi nu era bine, activitatea de acoperire foloseşte
foarte mult ofiţerilor de Informaţii Externe în munca lor specială.
Să acorde multă grijă comportamentului în viaţa de
familie, în determinarea soţiilor, care trebuie să înţeleagă, să se obişnuiască
în privinţa prezenţei mai restrânse a soţilor lor la viaţa de familie de zi cu
zi, în raport cu alţi colegi de muncă. Acelaşi lucru rămâne valabil şi pentru
ofiţerii-femei ai unităţii. Şi asta, chiar dacă, acum, reglementările generale
în domeniul muncii sunt mai permisive.
gl.bg.(r) Petru Neghiu (DIE)
sursa: Revista Periscop, ACMRR-SIE