O scurta prezentare a domeniului- Intelligence

Evoluţia actuala a omenirii determina o diversificare a nevoilor de cunoastere si de informare. Practic, nu exista domeniu de activitate, care sa nu necesite o documentare informationala, din ce in ce mai ampla, mai diversificata. In prezent, schimbarile rapide in situatia politico-militara internationala continua sa surprinda serviciile de informatii si analistii ce apartin sau nu, acestor servicii.

O definitie atotcuprinzatoare a spionajului, este greu de formulat, datorita atat complexitatii diferitilor factori care intervin cat si aspectelor multiple sub care poate fi analizat. Totusi se poate spune ca spionajul este actiunea intreprinsa pentru cunoasterea si divulgarea, prin diverse mijloace, a tot ceea ce se impune sa ramana confidential, conspirativ, ascuns, tainuit unei persoane, firme sau tari. Desigur, definitia poate suferii completari.

Spionajul se practica de multa vreme. Aceasta este o constatare asupra careia toti autorii care au scris despre acest domeniu sunt in unanimitate de acord. Pentru sprijinirea acestei teze, s-au facut incursiuni in istorie, scotandu-se la iveala numeroase cazuri, unele invaluite in legenda. Se considera ca spionajul a luat amploare odata cu schimbarile din societatea omeneasca, a folosit forme si metode din ce in ce mai evoluate, ajungand in prezent, datorita dezvoltarii stiintei si tehnicii, la performante iesite din comun.

In romane si in imaginatia publicului, domeniul informatiilor a fost foarte des asociat cu spionajul si comportamentul fara scrupule, cu santajul sexual al unei Mata Hari si actiunile de „capa si spada” ale lui James Bond. Desi activtatiile de acest tip au o anumita pondere in domeniul informatiilor, conceptul este mult mai larg.

*

„Spionii trebuie sa fie inteligenti, foarte bine pregatiti profesional si cu o vasta cultura, buni organizatori, cu o memorie foarte buna, sa retina, daca este posibil, tot ce vad sau aud, fara sa noteze, sa fie dotati cu mult spirit de discernamant, modesti si retinuti, sa stie sa pastreze secretul operatiunilor, sa se descurce in orice imprejurare, sa stie sa actioneze de asa maniera incat sa-si indeplineasca toate sarcinile, oricat de dificile ar fi, fara a lasa nici un fel de urme, sa nu poata fi descoperiti vreodata”- Allen Dulles „The craft of intelligence”

*

”…Un ofițer de informații este un specialist care, mai presus de toate, este dedicat patriei, credincios datoriei sale constituționale, excelent antrenat și care a dezvoltat abilitatea de a gândi ca un profesionist. Este pregătit din punct de vedere psihologic să desfășoare misiuni specifice în orice regiune și în orice situație. În GRU lucrează în acest moment specialiști calificați care vorbesc fluent două sau trei limbi străine…” (Valentin Korabelnikov, fost șef al GRU,2006 )

*

Sub aspectul principalelor domenii de activitate, care fac obiectul spionajului, se deosebesc trei mari categorii: spionaj militar, spionaj politic si spionaj economic.

Rolul informatiilor la nivel politico-militar si militar este deosebit de important, deoarece informatiile reprezinta acel mod de avertizare rapida privind amenintarile ori pericolele, de orice natura, ce se abat asupra Romaniei. In acelasi timp, informatiile au rolul de a pune in tema decindetii politici si militari ai statului asupra riscurilor si amenintarilor existente in lume, in anumite momente de referinta, cu impact direct sau indirect asupra securitatii nationale.

Altfel spus, spionajul militar, urmareste obtinerea de informatii ce se refera la potentialul de aparare al unei tari si, mai ales, la fortele sale armate: dotare, nivel de pregatire, efective, sistemul de aparare, planuri de mobilizare, depozite, etc. In sfera spionajului militar intra si culegerea de date despre capacitatea uzinelor care pot lucra pentru nevoile razboiului, productia unor materiale strategice, caile si mijloacele de transport, etc.

Spionajul politic, isi propune cunoasterea problemelor, care fac obiectul afacerilor interne si externe ale unei tari, avand o arie de obiectivitate destul de flexibila, dupa cum ne-o prezinta insasi istoria acestuia. Spre deosebire de spionajul militar si economic, unui agent care practica spionajul politic i se cere o cunoastere amanuntita a vietii politice din tara respectiva mergand pana la detalii privind viata personala a unor politicieni si oameni din posturi de conducere.

Prin spionajul economic, in general, se intelege fapta persoanei care, fie in baza functiei pe care o are intr-o intreprindere, fie in urma unei actiuni clandestine, obtine informatii economice secrete, stiind ca aduce vatamarea unui important interes public sau privat; tradeaza, direct sau indirect, un secret economic, cu scopul de a-l trada, direct sau indirect, in strainatate sau altei firme, sau sa-l intrebuinteze intr-o intreprindere proprie sau straina; confectioneaza, sustrage, isi procura, pastreaza, copiaza, deseneaza sau fotografiaza, in acelasi scop, un plan, o schita, o mostra, un model sau o copie a unei organizari ori a unui obiect care formeaza un secret economic sau da altuia un plan, o schita, o mostra, un model, o fotografie, o copie, o scriere, care alcatuiesc secrete economice sau din care se poate intrevedea un asemenea secret.

In prezent se constata o diversiune a spionajului economic, in functie de scopurile propuse: stiintific, industrial si comercial. Toate aceste subimpartiri apartin aceluiasi domeniu- spionajul economic:

Spionajul stiintific se preocupa de furtul ideilor, unor savanti, cercetatori , etc.

Spionajul industrial urmareste, in genere, capturarea inventiilor si descoperirilor tehnice, aplicate sau cu posibilitati de a fi aplicate in industrie. Adeseori frontul pe care actioneaza agentii secreti ai acestui fel de spionaj se suprapune in anumite cazuri cu spionajul militar sau politic.

Spionajul comercial si financiar, prin metodele folosite, are drept scop inlaturarea concurentului de pe piata economica. Agentii unui asemenea tip de spionaj urmaresc aflarea conditiilor in care s-a produs o anumita marfa, publicitatea care va fi facuta, pretul de vanzare, pentru ca la randul sau, concurentul sa ofere conditii mai avantajoase si astfel sa obtina intaietate.

*

Pe langa toate aceste mari categorii si subcategorii, mai exista o categorie speciala, despre care nu se discuta sau care nu se gaseste in toate materialele de specialitate- si anume: spionajul sub paravan religios. Acest tip de spionaj le cuprinde pe toate celelalte, deoarece, cei care se incadreaza in aceasta categorie, practica spionaj total, astfel ca orice este secret, din orice domeniu- trebuie sa ajunga la cunostiinta spionilor in sutana.

Acesti oameni religiosi, care pretind ca-L iubesc pe Dumnezeu, vor recurge la crima, vor incita la revolutii si razboaie daca este in sprijinul cauzei lor, de regula folosesc alte paravane pentru a-si ascunde adevarata lor identitate. Sunt sireti, inteligenti, politicieni religiosi slefuiti care traiesc in lumea secretelor, a intrigii si a falsei sfintenii. Acestia sunt de fapt cei mai periculosi oameni, mai ales cand sunt organizati si au o autoritate. Scopul lor suprem este de a detine puterea politica universala dar si de a creea din Biserica, o putere peste toate puterile- pentru asta, au nevoie de toate secretele lumii, toate mecanismele militare, politice si financiare, prin care sa isi atinga scopul. Problema este, ca scopul lor, este aproape dus la bun sfarsit, ceea ce si-au propus, este aproape indeplinit. Ei poarta multe nume, cel mai reprezentativ, este Ordinul Iezuitilor.

*

Trecem acum de la aceasta succinta descriere a categoriilor ce compun totalitatea ariei de interes pentru activitatea culegerii de informatii la descrierea notiunii de informatie, a modului in care aceasta este culeasa, pana la momentul cand ajunge la factorii de decizie-practic tot drumul pe care trebuie sa il parcurga informatia.

Conceptul de informatie:

Intr-o informatie se aduna multe fapte de interes care trebuie puse intr-o anumita ordine din punct de vedere logic. Ea trebuie sa redea imaginea cat mai adevarata si completa a faptelor si a fenomenelor.

Utilitatea unei informatii depinde de gradul in care ea ajuta factorii de decizie, dar si de precizia si de caracterul sau complet. In activitatea de informatii, timpul joaca un rol primordial. Oportunitatea informatiei, influenteaza negativ utilitatea ei, daca ea nu a fost transmisa la timp.

Alte caracteristici pe langa utilitate si oportunitate, ar fii: varsta informatiei (intervalul de timp scurs intre momentul in care a fost obtinuta si momentul in care factorul decizional ia o decizie pe baza ei); frecventa informatiei(viteza cu care parcurge nivelele: operational-informational-decizional); fiabilitatea informatiei(capacitatea de nealterare a informatiei, pe parcursul drumului sau pana la factorul de decizie, dar si in momentul de decizie).

Exista mai multe tipuri de informatie. Cele mai importante sunt:

- Informatiile politice(politica externa nationala, dar si interna a statului, partide politice, grupuri de presiune, sistemul electoral,etc)

- Informatiile din domeniul militar(nivelul de pregatire a personalului, marimea fortelor armate, capacitatea si starea lor de operativitate, performantele, tehnicile, acorduri militare cu alte state,strategia de actiune etc)

- Informatiile tehnico-stiintifice(dezvoltarea tehnica din sectorul civil si militar al unui stat, tehnologiile sau ,,cuceriri” facute in anumite sectoare vitale ale cerceetarii, strategii de dezvoltare a armamentelor, folosirea sistemelor computerizate, etc)

- Informatiile din domeniul social(populatia, efectivele apte de razboi si munca, relatiile de grup din cadrul unei natiuni si modul in care acestea influenteaza politica interna, sau/si chiar externa a statului, probleme legate de minoritati, etc)

- Informatiile cu caracter economic(capacitatea economiei si gradul ei de dezvoltare, importurile si exporturile, politica fiscala si monetara cu implicatii asupra capacitatii de aparare a statului)

- Informatiile biografice: date de interes despre personalitatile politice, militare si civile;

- Informatiile privind transportul si telecomunicatiile: transporturi de toate felurile, telecomunicatii;

- Informatiile referitoare la mediul inconjurator(sunt cerute pentru luarea decizilor cu privire la planificarea actiunilor militare si pentru sprijinul actiunilor de cercetare).

Toate aceste informatii, ajung la stadiul de a fii analizate(procesul de transformare a informatiei), iar rezultatul sau ,,produsul informational”, poate lua forma unor scurte memorandumuri, rapoarte oficiale amanuntite, expuneri si alte mijloace de prezentare a informatiilor.

Analiza tehnica- transforma datele foarte specializate, total sau aproape de neinteles pentru oricine altcineva doar de catre specialisti din domeniu- in date care pot fi folosite si de alti analisti din domeniul informatiilor.

Criptoanaliza- se refera la rezolvarea sau ,,spargerea” codurilor si cifrurilor inamice, permitandu-le astfel analistilor sa aduca mesajul criptat la forma sa initiala, cu inteles.

Interpretarea foto- de multe ori fotografia este mai apreciata decat simple vorbe- in anumite cazuri.

Analiza telemetrica- telemetria reprezinta transmiterea radio a unor informatii de la un vehicul-test catre o statie de la sol. Pe baza acestor informatii, inginerii folosesc informatiile pentru a cunoaste si evalua performantele vehiculului, iar in caz de esec, cauzele care au dus la esec.

In general aceste ultime tipuri de analize, se folosesc pentru ca rezultatele acestei muncii sa serveasca drept sursa pentru alti analisti din diferite domenii.

O functie importanta si frecventa a serviciilor de informatii este reprezentata de ansamblarea si intretinerea bazelor mari de date- ce cuprinde o mare cantitate de informatii relevante despre toate tarile unde ar putea avea loc o activitate militara. Desii este necesar sa se stie, care dintre acceste informatii sunt importante si care sunt mai putin importante. Un alt gen de baza de date, ar fii aceea care contine documente biografice(referiri din ziare legate de partide, oficiali ai guvernelor, calatoriile lor, relatiile lor, pozitiile lor, calatoriile, modul cum au fost promovati), care pot ajuta, de exemplu, la o analiza legata despre relatiilor lor cu anumiti oficiali, sau aflarea adevarului din luptele interne din partide, etc.

Sursele de informatii si metodologia culegerii informatiilor:

Pentru obtinerea informatiilor necesare factorilor de decizie politico-militara, se folosesc cinci discipline de culegere a informatiilor: HUMINT, SIGINT, IMINT, MASINT si OSINT.

1) HUMINT- disciplina de culegere a informatiilor, in care omul este atat culegator, cat si platforma de culegere- la care se face referire ca spionaj.

Exista doua tipuri de culegere a informatiilor HUMINT, si anume:

-din surse deschide, legale (open source information-OSINF)

-din surse clandestine (ilegale)

2) SIGINT- informatii derivate prin interceptarea si exploatarea emisiunilor electromagnetice straine, petru procesul informativ. Cuprinde: COMINT, ELINT si FISINT.

COMINT- informatii derivate prin interceptarea comunicatiilor straine, prin alte mijloace decat cea intentionata a emitatorilor. Nu presupune monitorizarea mass-media sau interceptarea comunicatiilor pe timpul investigatiilor contrainformative. COMINT include spectrul de analiza al traficului pe campul de lupta, de criptoanaliza si constatari directionate.

ELINT- informatii derivate din radiatii electromagnetice straine, altele decat detonatiile atomice sau sursele radioactive.

FISINF-informatii derivate din parametrii echipamentelor si ai sistemelor de control, precum telemetre, faruri, legaturi de comanda.

3) IMINT- produse de interpretare a imaginilor si a fotografiilor pentru uzul informativ. Reprezentari de obiecte reproduse electronic sau prin mijloace optice si filme, dispozitive electronice de afisare, alte mijloace folosite pentru scopuri informative.

4) MASINT- informatii stiintifice si tehnice obtinute prin analiza calitativa a informatiilor si a datelor derivate din senzorii tehnici specifici, in scopul identificarii si al masurarii oricarei trasaturi asociate cu sursa (emitator sau transmitator). Cuprinde informatii acustice, radar, laser, seismice, de flux, de debit.

5) OSINT- proces care presupune selectie, analiza si procesare atenta a materialelor informative provenite din surse deschise. Se desfasoara de catre sectorul privat in combinatie cu expertiza efectuata de specialisti, cu mijloace tehnice adecvate.

Culegerea informatiilor din surse umane:

Culegerea informatiilor din surse umane, sau spionajul, reprezinta primul lucru la care se gandeste cineva cand vine vorba de „serviciile de informatii”.

In mod obisnuit, sunt implicate persoane cu doua roluri diferite:

Un ofiter de informatii, angajat al serviciului de informatii, si o sursa(informator/colaborator), care ii furnizeaza ofiterului date pentru a fi trimise conducerii serviciului de informatii. Ofiterul de informatii sau „intermediarul” pastreaza legatura cu sursa, transmite instructiunile primite de la superiori, asigura resursele necesare(precum echipamente de copiere si comunicatii) si, in general, incearca sa asigure continuitatea fluxului de informatii.

Culegerea informatiilor din surse TEHNICE:

Culegerea informatiilor din surse tehnice se refera la un set de metode prin care informatiile sunt culese folosind mai degraba tehnologia avansata decat agenti umani. Limitate in ultima instanta numai de ingeniozitatea umana si de legile fizicii, aceste tehnici presupun fotografierea de la marea distanta si interceptarea unor unde electromagnetice, desi sunt exploatate si alte mecanisme(de exemplu, semnale acustice).

Culegerea informatilor din surse deschise:

Sursele deschise pot fi impartite in trei categorii:

-Surse primare: sunt cele care implica contactul direct cu persoane, dintre care cele mai relevante sunt urmatoarele: oficiali guvernamentali, angajati ai laboratoarelor si ai institutelor de cercetare stiintifica, pe langa acestea, informarea realizata de diplomati si atasati militari, prin rapoartele pe care le prezinta acestia, cu privire la evenimentele din tarile in care acestia au posturile, se incadreaza de asemenea in categoria surse deschise, chiar daca este un amestec de humint cu surse deschise.

Alte surse umane primare deschise, ar mai fii, pe langa acesti diplomati si atasati militari, inspectorii care in urma unor tratate militare, merg in anumite tari, pentru a vedea daca acestea respecta termenii Tratatului. Inspectorii au un acces mai mare la informatie, decat atasatii militari si alti vizitatori.

In mod asemanator, oamenii de afaceri, savantii si alte persoane care calatoresc pot afla informatii in tarile pe care le viziteaza.

-Sursele secundare: constau in literatura publicata in forma electronica sau pe Internet, incluzand ziare, reviste, transcrieri ale programelor radio si TV, ziare academice, documente guvernamentale. Desii sunt mai usor de contactat si mai ieftine decat sursele primare, datele si informatiile continute sunt de valoare mai mica si uneori depasite.

-Sursele tehnice: constau din imagini obtinute de satelitii comerciali. Intereseaza in primul rand cele referitoare la armele de nimicire in masa.

Tipuri de ofiteri de informatii:

Exista doua tipuri de ofiteri, cei cu acoperire oficiala si cei cu acoperire neoficiala(NOC).

Acoperirea oficiala se refera la deghizarea unui ofiter de informatii in diplomat, sau intr-un alt functionar guvernamental care este trimis in strainatate.

Ofiterului din aceasta categorie, i se ofera avantajul imunitatii diplomatice, altfel spus, in cazul in care guvernul- gazdă descopera activitatile sale de spionaj, acestia nu il pot acuza de spionaj, ci il declara persona non grata si il expulzeaza din tara. In plus, acest tip de ofiter, are asigurat accesul la anumite surse, fara a ridica suspiciuni: diplomati din tara gazda sau cei din alte tari, aflate la post in aceeasi capitala, oficiali guvernamentali ai tarii gazdă. Daca si in alte tari isi vor folosii acoperirea oficiala, acestia vor avea ocazii „nevinovate” de a se intalnii cu alti diplomati. Insa exista si incovenientul, ca din precautie, tara gazdă, stiind ca rolul unui astfel de diplomat poate fi si de a lucra ca ofiter de informatii, il tin pe acesta sub supraveghere si observatie in permanenta, ascultarea telefoanelor, instalare de echipamente de interceptare in apartamente si asa mai departe.

Acoperirea neoficiala(NOC=nonofficial cover), ii confera ofiterului ocazia de a juca mai multe roluri, de a avea mai multe profesii si statute sociale, deci poate avea acces la diferite surse, din diferite medii. De asemenea acestia pot pretinde ca sunt cetateni ai tarii in care lucreaza, fie ai unei terte tari.

Ascunderea legaturii cu guvernul pentru care lucreaza, ii poate ajuta pentru a isi creea anumite contacte cu potentiale surse. Daca relatiile diplomatice intre tara gazda si tara pentru care lucreaza, sunt intrerupte, acestia pot ramane, pentru a-si continua operatiunea. In general, NOC, sunt mai greu de identificat de catre guvernul-gazdă.

Pe de alta parte, acoperirea neoficiala, presupune si dezavantaje: mai multe cheltuieli, pentru asigurarea acoperirii neoficiale. Pentru asta, una dintre metode, ar fii convingerea unei firme, de a il angaja pe ofiter in cadrul sau. O alta solutie, ar fii a pune bazele unei afaceri sau sa se implice in alte activitati care sa ii justifice prezenta lui in tara-ţintă.

De asemenea, toate acestea trebuie atat de bine planificate, pentru a-i asigura o acoperire convingatoare a activitatii ofiterului, incat acesta va depune un efort considerabil, in realizarea acestui aspect, ceea ce ar reduce din timpul si efortul pentru activitatea sa principala- culegerea de informatii.

Tipuri de surse de informatii:

Se poate face o diferentiere intre sursele de informatii, si anume dintre sursele recrutate-care dupa ce se pregateste terenul, sunt recrutate in mod direct de catre ofiterul de informatii; si mai exista surse-voluntari- care se ofera din proprie initiativa sa ajute agentia de securitate a unei tari straine, uneori apeland direct la ambasada tarii respective.

Sursele recrutate, sunt privite de obicei cu mai multa incredere, pentru ca ofiterul a avut ocazia de a le studia caracterul si motivatia inainte de a le recruta. In plus sursele ce urmeaza a fi recrutate, vor fi alese in functie de gradul lor de acces la informatii importante. Cu toate acestea, identificarea si recrutarea surselor, presupun un efort laborios si indelungat si nu exista garantii ca pana la cel mai atent aleasa si studiata sursa va raspunde pozitiv la incercarile de recrutare sau „agatare”.

Asupra surselor-voluntari, planeaza mai mult suspiciunea din partea agentiei, pentru ca acestia pot de asemenea sa fie de fapt, un agent al unui alt serviciu de informatii- adica sa fi fost „dublat” si care are misiunea de a oferii informatii inselatoare, false si chiar de a intinde o cursa ofiterului de informatii in vederea arestarii si/sau expulzarii acestuia. Insa totodata, daca agentia, priveste cu suspiciune nefondata o sursa-voluntar, poate chiar sa piarda din vedere anumite informatii adevarate, provenite de la aceasta.

In istoria servicilor de informatii, au existat relatari asupra voluntarilor care la inceput au fost ignorati sau refuzati, dar care la sfarsit, s-au dovedit a reprezenta surse valoroase de informatii.

Un alt aspect important cu privire la surse, ar fii ca acestea din motive financiare, sa fabrice informatii, sa reorganizeze cu ajutorul imaginatiei dezvoltate, anumite informatii, sau sa infloreasca documente.

Arta schimbului de informaţii:

Cea mai grava problema cu care se confrunta un ofiţer de informaţii este posibilitatea ca o agenţie adversa, sa il supravegheze(monitorizare+urmarire) pentru a-i controla activitatile si pentru a identifica persoanele cu care acesta intra in contact. Prin urmare, misiunea ofiţerului este de a afla daca este supravegheat, si daca este, sa scape de urmaritori pentru a isi putea intalnii sursele sau potentialele surse, fara a risca divulgarea identitatii lor- daca acest lucru nu se poate realiza, atunci se anuleaza intalnirea.

Trucurile prin care ofiterul poate scapa de urmaritori, pot fi diverse.

Arta schimbului de informatii cuprinde inclusiv tehnici de comunicare cu o sursa, fara a fi necesara o intalnire. De exemplu, un ofiter ii poate inmana unei surse, un pachet sau un document, in trecere, pe strada(,,predare-fulger”)- daca acest lucru va fii realizat corect, echipa de supraveghere nu va sesiza manevra.

O alta masura de precautie este de a nu se intalnii ofiterul de informatii cu sursa in tara in care spioneaza. De exemplu, daca acesta spioneaza in USA, ei se pot intalnii in Canada sau Mexic.

O alta metoda de comunicare, ar fii creerea unei „casute postale impersonale”, cum ar fi scorbura unui copac dintr-un parc si asa mai departe.

Metoda culegerii informatiilor de tip HUMINT:

-Observarea

-Ascultarea

-Investigatia

Toate se fac in varianta simpla, sau prin folosirea aparaturii tehnice moderne

1. Observarea: consta in supravegherea nemijlocita a obiectivelor de studiat, cu ochiul liber sau cu ajutorul unor aparate optice, ziua si noaptea. Observarea este o metoda pasiva, la indemana tuturor, care nu prezinta riscuri deosebite, dar care aduce o cantitate minima de informatii.

2. Ascultarea reprezinta aciunea de obtinere a informatiilor prin folosirea directa a organelor auditive sau prin intermediul aparaturii moderne de ascultare si nu presupune implicarea elementelor specializate de cercetare radioelectronica.Informatiile culese sunt variate, valoarea lor este direct proportionata cu valoarea informativa a persoanei ascultata.

3. Investigatia reprezinta metoda activa prin care se obtin informatii de la persoane care cunosc sau au acces la datele ce prezinta interes, pe baza unor discutii bine motivate.

Greutatea informatiei culese, depinde de persoana cu care se dialogheaza.

In mod curent se constata ca cele mai reale si valoroase informatii sunt cele de tip HUMINT.

Operatiuni secrete

Din punctul de vedere al opiniei publice, actiunile secrete- in special formele cele mai senzationale ale acestora, cum ar fi rasturnarea unui guvern sau asasinarea liderului acestuia- reprezinta una din principalele forme de concretizare a activitatii servicilor de informatii.

Dupa cum ne sugereaza termenul, trasatura definitorie a unei actiuni secrete o reprezinta caracterul sau ascuns, secret.

In unele cazuri, pastrarea secretului este absolut necesara, iar guvernele se straduiesc sa ia toate masurile necesare in acest sens.

Sintagma acţiune secreta include o gama larga de activitati, de la cele de genul: acordarea de asistenta tehnica secreta(ex: cursuri de perfecţionare sau furnizarea unor echipamente de comunicatii ori asigurarea securitatii)unui guvern strain prieten, pana la cele mai spectaculoase, cum ar fi asasinarea unui lider sau instigarea ori sprijinirea unei lovituri de stat.

Metoda cea mai simpla si mai directa de a influenţa actiunile unui guvern strain este de a recurge la agenţii de influenţa- agenţi a caror principala misiune consta nu in culegerea informaţiilor, ci in influenţarea directa a politicii altui stat.

Agentul de influenţa poate fi un oficial guvernamental sau un membru marcant al clasei politice din ţara-ţintă(altfel spus, o persoana din interior), ce are acces la alti oficiali guvernamentali, la liderii de opinie si la mass-media.

Metode si procedee pentru influentarea unui stat/inamic/agentie adversa:

-Dezinformarea: consta in a determina adversarul sa faca in mod voluntar ceea ce se doreste ca acesta sa faca, folosindu-se de o varietate de tehnici si actiuni menite sa raspandeasca informatii false sau ambigue, zvonuri, insinuari si fapte modificate- toate acestea purtand si numele de propaganda.

-Inducerea in eroare(inselarea): actiune intentionata a celui care inseala cu scop anume, pentru a manipula perceptiile factorilor de decizie si a obtine un avantaj considerabil.

-blocarea semnalelor reale si fabricarea unora false: operatiunea de dezinformare implica si blocarea semnalelor reale si inlocuirea acestora cu unele care pot induce in eroare.

Spion contra spion:

CONTRAINFORMATII

In linii mari, contrainformatiile se refera la datele culese si analizate, precum si la operatiunile intreprinse pentru a proteja un stat(inclusiv activitatile propriului serviciu) impotriva atacurilor venite din partea serviciilor de informatii adverse. Totusi, intr-un sens mai restrans, activitatea de contrainformatii se refera de cele mai multe ori strict la prevenirea culegerii de informatii de catre un serviciu advers.

In cadrul sistemului actual al Statelor Unite, nivelurile de clasificare sunt urmatoarele:

· Strict Secret de Importanta Deosebita: ,,daune foarte grave”;

· Strict Secret: ,,daune grave”;

· Secret: ,,daune”

CONTRASPIONAJ

Contracararea si combaterea actiunilor si a culegerii de informatii a unui serviciu secret concurent, poarta denumirea de contraspionaj.

O modalitate clara de a afla despre activitatiile unui serviciu de informatii advers este initierea unor actiuni de supraveghere a ofiterilor acestuia (monitorizarea permanenta) oriunde acestia opereaza. O astfel de supraveghere incearca sa stabileasca unde se deplaseaza ofiterii si cu cine comunica sau cu cine intra in contact ; aceste contacte pot fi utilizate ulterior pentru derularea unei anchete.

Desi conceptul este simplu, in practica este vorba despre o activitate complexa.

Abilitatiile ofiterului, care se afla sub supraveghere, ingreuneaza munca ofiterilor care il supravegheaza, deoarece acesta este instruit sa evite propria monitorizare, va folosii tehnicile „predare-fulger” si casuta postala impersonala pentru a ascunde identitatea persoanelor cu care ia legatura. In plus, daca observa filajul, ofiterul poate anula orice intalnire planificata, pentru a evita punerea in pericol a sursei sale. Este deci important ca operatiunea de supraveghere sa fie mascată.

Material coordonat de  Criss Crysie

Bibliografie:

Comandor (r) dr. Mihai Axante - Cercetare, informatii SPIONAJ, Editura Niculescu ,2005;

Abram N. Shulsky,Gary J. Schmitt- Razboiul Tacut – Introducere in universul informatiilor secrete, Editura Polirom,2008;

Dr. Paul Ronitz- Spionajul Economic, Editura Militara,1976;

Edmond Paris- Istoria secreta a iezuitilor, Editura Homer,2009;

Vasile Lapasusi, C-tin Gadea, Ioan Valer M- Spioni si tradatori, Editura Little Star,2002.