Scoala functiona sub paravanul unui centru de radio-comunicatii. Antenele din imprejur apartineau Centrului National pentru Comunicatii Cifrate din cadrul D.I.E. si care erau folosite de asemenea si de Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comertului Exterior, Ministerul Apararii Nationale si C.C. al P.C.R. (Neagu Cosma- Spionaj-contraspionaj", nr. 55, 1992).
Pana la mijlocul anilor '60 fiecare tara socialista isi trimitea ofiterii sa fie pregatiti la o scoala speciala, ale carei cursuri durau doi ani si functiona la Moscova. In cursuri separate pentru fiecare tara, elevii ofiteri invatau doua limbi, tehnicile de baza ale spionajului de formatie si conceptie sovietica, precum si folosirea echipamentului din dotare, fabricat in U.R.S.S.
In 1964, Gheorghe Gheorghiu-Dej a dispus infiintarea unei scoli cu profil similar, deschisa la inceput la Snagov, intr-o fosta cazarma germana. Cand a inceput bruiarea posturilor de radio occidentale, scoala D.I.E. a fost mutata langa Branesti, in centrul national de bruiaj. Acolo elevii traiau dupa moda occidentului si aveau la dispozitie terenuri de golf si tenis, bazin de inot, sali de cinema cu filme straine netraduse, precum si restaurante elegante cu autoservire. La cursuri se predau cunostinte vizand formele de organizare si de munca specifice unor servicii de spionaj si contraspionaj ale unor tari dezvoltate: S.U.A., Anglia, Franta, Italia, Germania si U.R.S.S. Concomitent se preda cursul de specialitate care consta in informatii si mijloace ale muncii pe linie de informatii si contrainformatii. Un rol principal in pregatirea cursantilor ii revenea cursului de criminalistica. El privea cercetarea la fata locului, ridicarea si conservarea urmelor, perchezitia, constatarile tehnico-stiintifice si expertiza. De asemenea mai cuprindea reconstituirea, cercetarea penala si normele deontologice pentru organele de urmarire penala, dactiloscopia, portretul vorbit, filajul si contrafilajul. La cursurile de specialitate se studia codificarea, decodificarea si topografia.
Pregatirea militara detinea un loc aparte. Ea consta in cunoasterea armamentului si executarii tragerii in diverse situatii (in poligon, din masina, din pozitia "culcat", de la sold, din intoarcere etc). Pentru asigurarea unei rezistente fizice deosebite era alcatuit un program foarte bine chibzuit. Pregatirea fizica presupunea antrenamente zilnice. Intr-o sala excelent utilata se repeta pana la epuizare elemente de judo, karate, sambo, kung-fu etc, necesare luptei corp la corp. Concomitent cu antrenamentul fizic se facea si cel mental, al memoriei, spiritului de observatie, orientarea in teren cu si fara aparatura, precum si supravietuirea in conditii grele si foarte grele. Toate aceste activitati se desfasurau in clase, dar mai ales in laboratoare si poligoane bine amenajate. Calificativele ce erau date, erau determinate, in primul rand, de punerea in practica a celor invatate.
Din programul de invatamant nu lipsea economia politica, filozofia si socialismul stiintific. Ele aveau insa o pondere mica in pregatirea cursantilor. Se invata despre legende si combinatii ca forme si mijloace folosite in munca informativ-operativa. Suma unui numar de legende formeaza o combinatie. Ultrasecretele centre de pregatire a cadrelor de la Baneasca, C., B., Castelul de la Gradistea, in care se studiau foarte serios disciplinele I, II si III ultrasecrete, alaturi de limbi straine, artele martiale, deghizajul, criminalistica, structurile interne ale serviciilor straine de informatii, sociologie, politologie, drept national si international, se dezvolta aptitudini de bun tragator cu toate tipurile de arme, de conducere a tuturor vehiculelor, autoturisme, camioane, tancuri, elicoptere. In aceste scoli se pregateau supermanii, urmarindu-se cu mare atentie evolutia lor fizica si profesionala, in care sens pledau si draconicele teste de admitere: psihologie, de rezistenta fizica, de inteligenta, de forta, de perspicacitate si autocontrol.
Extras din Stefanescu, Paul (2007), Istoria serviciilor secrete romane, Editura Antet.