SFATURI pentru tinerii ofiteri SIE sau pentru cei care opteaza pentru aceasta profesie

(...)- Revista Periscop

 

Întrebare: Fiindcă aţi adus vorba, cam ce recomandări aţi avea pentru tinerii ofiţeri de Informaţii Externe sau cei care optează pentru această profesie?

 

Răspuns: Apreciez că spre deosebire de ofiţerii care lucrau înainte de 1989, actualii ofiţeri ai SIE pot găsi sprijin masiv printre sutele de mii – milioanele de români care s-au răspândit în lume.

          

              Aşa încât, o primă recomandare ar fi să studieze atent şi să gândească profund la conţinutul şi importanţa activităţii SIE, condiţiile ce trebuie să le îndeplinească ofiţerii riscurile şi rigorile acestei profesii. Am spus-o la reuniunea de la Asociaţie din 2011 că pe mine – care trăisem 20 de ani ca ofiţer de Informaţii Externe – expunerea publică a fostului director al SIE, M.R.Ungureanu din urmă cu vreo doi ani m-a umplut de mândrie. De asemenea, să studieze şi să înţeleagă bine orientările privind activitatea prezentă şi de viitor a SIE, care au fost publicate şi în revista "Periscop".

             

              Ofiţerii începători şi cei care optează pentru această profesie să fie ferm convinşi că toate sentimentele şi gândurile lor se vor integra devotamentului faţă de patria noastră şi poporul român, în orice conjunctură internă şi internaţională. Să înţeleagă că slujirea Interesului Naţional a fost, este şi va rămâne scopul fundamental al activităţii de informaţii externe, că patriotismul lor (mai puţin ori chiar deloc afişat public) să fie axat pe interesele majore ale ţării şi alianţelor internaţionale din care ţara noastră face parte, interese ce converg în mod cert către propăşirea poporului român, înţelegerea şi cooperarea între popoarele noastre.

        

              Să fie în măsură să suporte disciplina şi rigorile severe ale muncii de spionaj, precum şi însemnate restrângeri ale libertăţii proprii şi ale vieţii personale. Să înţeleagă că în activitatea lor trebuie păstrat secretul desăvârşit, în primul rând al documentelor şi acţiunilor operative, să nu fie lăudăroşi şi palavragii, ci tăcuţi, aşa cum recomanda Talleyrand.

            

             Să nu fie ispitiţi de dorinţa de a ajunge să lucreze şi să trăiască numai în ţări ca SUA, Canada, Japonia etc. (ţinte miracol înainte de 1989), întrucât s-ar putea să fie trimişi în ţări mai slab dezvoltate cu condiţii mai puţin civilizate şi mai grele decât cele de la noi şi vor trebui să execute ordinul. Să aibă priceperea, tăria şi abilitatea de a se adapta oricăror condiţii de activitate şi de viaţă.

       

            Să aibă o cultură generală cât mai bogată, între care şi cunoaşterea corespunzătoare a cel puţin două limbi străine, zic eu, să aibă predilecţie în a urmări evenimente majore cotidiene şi felul cum sunt analizate şi interpretate de marii analişti pe plan intern şi extern. Să aibă capacitatea de a căuta şi reţine informaţiile şi de a le aprecia în mod corespunzător.

     

            Să-şi însuşească bine cultura şi tehnica muncii de spionaj. Să studieze evoluţiile activităţii de intelligence şi de influenţă în exterior, desfăşurate de către înaintaşii noştri începând cu "cârtiţele" de la Roma ale lui Burebista şi Decebal, acţiunile de culegere de informaţii de la Constantinopol, Petrograd şi Viena duse de marii demnitari ai celor trei Principate Româneşti şi din întreaga istorie modernă şi contemporană a României.

             

              Consider obligatorii cunoaşterea temeinică a istoriei poporului nostru şi evoluţiei relaţiilor cu popoarele vecine şi ale altor ţări. De asemenea, cunoaşterea istoriei ţărilor în care vor fi trimişi să lucreze ca ofiţeri, documentarea asupra trăsăturilor esenţiale ale locuitorilor acelor ţări, obiceiuri, datini etc. Să cunoască şi evoluţia relaţiilor ţării noastre cu ţara respectivă şi, foarte important, evoluţii şi confruntări în activităţi de informaţii externe – spionaj.

             

             În orice ţară străină vor lucra şi cu orice serviciu de contrainformaţii se vor confrunta (mai puternic ori mai slab) să pornească de la adevărul că activitatea de informaţii externe – spionaj, reprezintă în primul rând o emulaţie, o luptă între inteligenţe, pregătire profesională, abilităţi, curaj şi conştiinţa justeţei cauzei pentru care este dusă. Să studieze datele existente în Centrala SIE despre ţara respectivă, iar pe timpul activităţii lor să completeze această documentaţie.

             

                Să cunoască legislaţia de bază a ţării în care urmează să lucreze, îndeosebi legile pe care – pentru îndeplinirea misiunii – urmează să le încalce sau în dirijarea agenţilor să facă ilegalităţi. Pe cât posibil să se documenteze şi asupra unor "chichiţe" (prevederi normative mai puţin clare şi interpretabile) care în situaţii de forţă majoră ar putea fi folosite (dar să nu se ajungă în astfel de situaţii).

            

                Să se pregătească bine în problemele activităţii ce urmează să o desfăşoare pe linia acoperirii. La vremea mea, mulţi colegi neglijau această obligaţie şi nu era bine, activitatea de acoperire foloseşte foarte mult ofiţerilor de Informaţii Externe în munca lor specială.

                  

              Să acorde multă grijă comportamentului în viaţa de familie, în determinarea soţiilor, care trebuie să înţeleagă, să se obişnuiască în privinţa prezenţei mai restrânse a soţilor lor la viaţa de familie de zi cu zi, în raport cu alţi colegi de muncă. Acelaşi lucru rămâne valabil şi pentru ofiţerii-femei ai unităţii. Şi asta, chiar dacă, acum, reglementările generale în domeniul muncii sunt mai permisive.

           

 

gl.bg.(r) Petru Neghiu (DIE)

sursa: Revista Periscop, ACMRR-SIE