CUNOAȘTERE STRATEGICĂ în zona extinsă a Mării Negre

 

      
 

       Volumul "Cunoaștere strategică în zona extinsă a Mării Negre", este coordonat de George Cristian Maior și Sergei Konoplyov si reprezinta produsul cooperării Serviciului Român de Informații cu Programul pentru Securitate la Marea Neagră al prestigioasei Universități Harvard, cooperare concretizată și prin organizarea la București, în aprilie 2011, a unui seminar internațional dedicat regiunii extinse a Mării Negre.

 

              Volumul valorifică expertiza de care dispune țara noastră referitoare la regiunea extinsă a Mării Negre, cu respectarea rigorilor academice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

EMISIUNE DESPRE ANALIZA DE INTELLIGENCE

 

 

            In cadrul emisiunii Vorbe si Fapte, Mihai Hurezeanu l-a avut ca invitat special pe domnul Ionel Nitu, autorul cartii ANALIZA DE INTELLGENCE- O abordare din perspectiva teoriilor schimbarii si coordonator al volumului Ghidul analistului de intelligence- un compediu pentru analistii debutanti.

 

 

 

 

Click aici pentru a putea viziona emisiunea

Cine este analistul de intelligence?

               

         

               

Diferentele dintre analistul de informatii si analistul de intelligence(1):

Analistul de informatii:

Reprezinta aceea categorie specializata de personal care desfasoara activitati de analiza a informatiilor.

Analistul de intelligence:

Analistul de intelligence este analistul de informatii care isi desfasoara activitatea in cadrul unor institutii specializate (de stat, internationale) care sunt abilitate, prin legislatie, sa culeaga si sa analizeze informatii prin mijloace si metode secrete.

Trebuie sa aibe acces la informatii clasificate, iar produsele sale au, cel mai adesea, un nivel corespunzator de clasificare. Produsele trebuie sa se refere la riscuri la adresa securitatii nationale sau oportunitati de promovare a unor interese nationale.

Altfel spus, analistul de intelligence este un analist de informatii care lucreaza intr-un mediu secret, cu informatii secrete, in slujba securitatii nationale.

 Cine este analistul de intelligence(2)

▪ Locul şi rolul analistului în fluxul de intelligence

                Confruntată cu necesitatea de a gestiona un flux din ce în ce mai mare de informaţii,  activitatea de intelligence este constrânsă la reconsiderarea proceselor de selecţie, organizare, evaluare şi interpretare a datelor – ceea ce se identifică, fundamental, cu procesul de analiză a informaţiilor. În special în actualul context, definit de societatea informaţională, instanţa analitică reprezintă o condiţie sine qua non a activităţii de intelligence.

                            

              O primă remarcă, elementară, este că softurile dezvoltate pentru analiza de intelligence pot realiza filtrarea şi organizarea datelor, însă nu pot înlocui factorul uman, mai ales în ceea ce priveşte atribuirea valorii şi a semnificaţiilor datelor obţinute / disponibile la un moment dat. Ca urmare, analistul de intelligence trebuie privit ca factor-cheie al acestui proces complex, generând plus-valoare în planul cunoaşterii şi utilitate în plan decizional.

                  

               Analistul ce activează în alte domenii (social, economic, financiar) are, de asemenea, ca domenii de competenţă şi sarcini culegerea de date, selecţia şi evaluarea lor şi redactarea unui raport destinat managementului instituţiei / organizaţiei, menit să întemeieze deciziile privind activitatea acesteia. Diferenţa specifică o reprezintă, în cazul analistului de intelligence, operarea cu elemente de cunoaştere de o largă diversitate tematică, atât din surse deschise, cât mai ales secrete, şi faptul că produsele activităţii sale (documente de informare, evaluări, prognoze) au incidenţă nemijlocită asupra problematicii de securitate naţională, fiind menite să fundamenteze decizia politică în stat.

               

                  Rolul analistului în fluxul de intelligence (Schema nr. 1)

În consecinţă, atribuţiile ce le revin analiştilor de informaţii acoperă un registru vast de activităţi, respectiv:

• trierea informaţiilor disponibile referitoare la un anumit subiect, prin raportarea acestora la criterii de veridicitate şi relevanţă şi decelarea elementelor esenţiale. Aceasta presupune, de cele mai multe ori, o atentă şi constantă monitorizare a evoluţiilor în problematica de interes şi în domeniile conexe şi chiar o specializare de nişă a analistului.  Sunt avute în vedere atât baza de date disponibilă din input, sursele deschise, evaluările şi punctele de vedere ale altor specialişti, precum şi experienţa personală a analistului;

• organizarea datelor în forma cea mai potrivită, cu respectarea scalei cronologice sau determinist, în scopul relevării adecvate a schimbărilor;

• fundamentarea şi dezvoltarea unui raţionament corect, care să permită identificarea cauzelor şi a efectelor probabile. Sunt aplicate metode specifice menite să asigure validitatea şi obiectivitatea demersului raţional (mai ales în condiţiile în care sunt disponibile informaţii contradictorii), evitarea erorilor de analiză, cu apel consecvent la gândire critică. Analistul de intelligence trebuie să aplice justa măsură în valorificarea experienţei deţinute şi a clişeelor personale, pentru a putea interpreta corect elementele de noutate şi a remodela proiecţiile de natură predictivă. În egală măsură, se află în postura de a identifica elementele de cunoaştere suplimentare necesare pentru fundamentarea unei evaluări valide;

• elaborarea şi redactarea documentului de informare, cu respectarea normelor gramaticale şi de exprimare, precum şi a procedurilor de formă şi fond instituţionale. Stilul trebuie să fie adecvat comunicării interinstituţionale, cu formulări clare şi concise;

• transpunerea feed-back-ului în termeni de solicitări de noi informaţii.

                 Dincolo de toate acestea, activitatea curentă a analistului de intelligence presupune, în esenţă, procesarea unor baze mari de date (de multe ori în termene scurte) ori furnizarea unor evaluări în condiţii de deficit informaţional (înainte de sau la scurt timp după producerea unui eveniment), sub imperativul de a oferi explicaţii ori scenarii valide.

                  Analistului de intelligence i se cere să deceleze şi să comunice în timp util decizionalilor schimbările semnificative în privinţa vulnerabilităţilor / ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, încât să fundamenteze atât măsuri de prevenire, contracarare sau de limitare a efectelor negative, cât şi politici şi strategii naţionale pe termen lung.

                             

                  Ca specificităţi, care individualizează activitatea curentă a analistului de intelligence, ar mai fi de menţionat: setul de rigori derivate din chestiunile de ordin normativ dar şi din codul deontologic aplicabil domeniului analizei, aplicarea anumitor metode analitice, restricţiile (date de caracterul secret al activităţii sale, stresul şi condiţionalităţile specifice carierei oricărui militar), anonimatul (produsele sale sunt remise beneficiarilor în numele instituţiei) şi multe altele. Lăsăm cititorului posibilitatea de a identifica noi dimensiuni ale activităţii de analiză şi de a reflecta asupra modului în care acestea conferă individualitate profesiei de analist de intelligence.

                          

▪ Repere ale profilului psiho-profesional al analistului de intelligence

            

A corespunde unor asemenea expectaţii / exigenţe profesionale implică existenţa unor însuşiri psiho-intelectuale şi a unor abilităţi şi deprinderi specifice (prezentate sintetic în Schema nr. 2). Pot fi considerate premise ale performanţei analitice următoarele:

                   

aptitudini:

- un grad de inteligenţă peste medie;

- capacitatea de accesare a tuturor tipurilor de gândire – algoritmică / euristică, reproductivă / productivă, divergentă / convergentă, inductivă / deductivă;

- aptitudini cognitive dezvoltate, respectiv: rapiditate perceptivă, atenţie distributivă, capacitate de concentrare, capacitate de structurare eficientă a informaţiilor, flexibilitate categorială, originalitate, coerenţa şi flexibilitatea ideilor, înţelegere şi exprimare fluentă şi facilă verbală şi în scris;

                

deprinderi:

- formative (manifestate în învăţare activă);

- rezolutive (capacitate de soluţionare rapidă, de gestionare a unor probleme complexe, ascultare activă);

- reglatorii (analiza controlului, monitorizarea şi managementul timpului);

                      

trăsături de personalitate şi elemente psiho-caracteriale:

 responsabilitate, conformism social, perseverenţă, controlul tendinţei de a  lua decizii pripite, obţinerea de informaţii prin conversaţie, autocontrolul, deschiderea către experienţe, capacitatea de coordonare, receptivitatea socială, dorinţa de realizare, asertivitatea, încrederea socială, flexibilitatea comportamentală, argumentarea verbală, independenţa, amabilitatea, capacitatea de refacere a tonusului, sociabilitatea, capacitatea de negociere, persuasiunea.
      

                            
Pe lângă aptitudinile înnăscute şi cele dezvoltate în procesul de formare, eficienţa activităţii analistului se află în corelaţie directă cu:

                           

- un grad ridicat de cultură generală, respectiv deţinerea unui bagaj de cunoştinţe structurat, organizat din cât mai multe domenii (economic, juridic, administrativ, cultural, religios, istoric etc.), care să permita evidenţierea unor elemente definitorii aflate în conexiune - uneori aparentinexplicabil – cu fenomene, reacţii, situaţii etc. din actualitate, cu relevanţă pentru securitatea naţională;

                             

- o experienţă profesională relevantă, reprezentând acumulare de elemente de cunoaştere şi de norme / proceduri, care să favorizeaze soluţionarea cu operativitate a sarcinilor;

                 

- utilizarea unui aparat metodologic adecvat, fiind privilegiate, în principiu, acele metode şi tehnici analitice cu un pronunţat caracter inductiv (raţionament de la particular la general) şi predictiv (estimări cu privire la „viitorul” posibil).

Bibliografie:

(1): Ionel Nitu: ANALIZA DE INTELLIGENCE- O abordare din perspectiva teoriilor schimbarii, Editura RAO, 2012;

(2) Ionel Nitu, Felicia Radoi, "Despre necesitatea unui brand al analistului de intelligence", Revista Romana de Studii de Intelligence, Decembrie 2011;