Contraspionaj: SPION contra SPION

 

 

Dacă privim dinspre perioada Războiului Rece și până astăzi, observăm cât de importantă a fost această activitate de căutare și neutralizare a spionilor și trădătorilor. Cunoaștem cazurile celebre cu spioni și trădători care au fost demascați și pedepsiți, alteori demascați poate prea târziu sau cum s-a întâmplat în ultimii ani, demascați și expulzați.

Diferența dintre perioada Războiului Rece și cea a cărei contemporani suntem, constă în modificarea ponderii dintre puzzle-uri și mistere [1], aceasta fiind o consecință a amplorii spionajului din ultimele decenii și a informațiilor secrete, care au devenit astăzi un bun perisabil, ce au făcut ca și activitatea contraspionajului să crească în intensitate și să se adapteze, pentru a face față unui nou model de joc, care se desfășoară mult mai rapid din cauza dezvoltării tehnologiei informației și a comunicațiilor.

În ciuda apariției unor numeroase publicații din sfera intelligence-ului, puține sunt cele care se dedică subiectului contraspionaj, așa cum se întâmplă în cazul celorlalte ramuri ale intelligence-ului, existând așadar, prea puține resurse disponibile din care ne putem forma o imagine despre ce înseamnă contraspionajul, a cărui activitate discretă a făcut ca succesul său să rămână de cele mai multe ori necunoscut publicului, iar în materie de prevenire, chiar imposibil de cuantificat.

 În linii mari, contraspionajul urmărește înțelegerea modului în care acționează un serviciu secret concurent în vederea contracarării și combaterii acțiunilor lui și a culegerii de informații în scopuri proprii[2] (explicație aplicabilă și în mediul privat). De asemenea, nu trebuie să uităm că ţinta principală a unei activităţi de spionaj este persoana care, prin statut şi atribuţii profesionale, are acces la informaţiile de interes (de ordin politico-militar, tehnologic sau economic) pentru o entitate străină.[3]

James Olson, un fost ofițer de intelligence, făcea afirmații interesante legate de eșecurile contraspionajului din trecut, cauzate într-o mare măsură nu de lipsa informațiilor sau de înțelegere a unui caz, ci din cauza disputelor dintre agențiile de intelligence americane:

                 „De-a lungul anilor, obstrucţiile şi sabotajele dintre agenţii, probabil au produs mai mult rău contraspionajului american, decât chiar inamicii noştri. Îmi amintesc când cei de la CIA şi FBI nici nu-şi vorbeau - şi ambele dispreţuiau serviciile secrete militare. Nu este de mirare că activitatea de contraspionaj și contrainformații semăna cu o scenă de măcel şi că unii spioni incredibil de periculoşi au rămas mult timp nedepistaţi.”[4]

Așadar, activitatea celor de la contraspionaj este deosebit de provocatoare, complexă și solicitantă, necesitând mult timp finalizarea unei anchete (oricum îngreunată de abilitățiile spionului care se află sub supraveghere). Cu toate acestea, contraspionajul are la dispoziție o multitudine de tehnici care le vin în ajutor: ascultarea convorbirilor telefonice, sustragerea temporară a documentelor pentru a le copia, supravegherea permanentă, folosirea capcanelor, infiltrarea și/sau recrutarea unor persoane din anturajul celui vizat ș.a.

Dar și spionul este instruit să evite propria monitorizare, să folosească tehnicile „predare-fulger”, căsuța poștală impersonală pentru a ascunde identitatea persoanelor cu care ia legatura, în plus, dacă observă filajul, poate anula orice întalnire planificată, pentru a evita punerea în pericol a sursei sale.[5] Sursa fiind aceea persoană care are acces la informații prețioase și care le va oferi fie pentru bani, din ideologie, ego sau din constrângere.[6]

Din aceste motive, prinderea unui spion advers capătă aspectul unui adevarat război al inteligențelor, în care „manipularea și dezinformarea, cu HUMINT în rol principal, respectă adesea fidel formula propusă în registrul comic de Peter Ustinov, în piesa Romanoff și Julieta:

Generalul către ambasadorul american: Apropo, ei știu codul vostru.

Ambasadorul american: Știm că știu codul. În mod evident, le dăm numai acele lucruri pe care dorim ca ei să le știe.

(mai târziu) Generalul către ambasadorul sovietic: Apropo, ei știu că știți codul lor.

Ambasadorul sovietic: Știm de ceva timp că știu că știm codul.

(și mai târziu) Generalul către ambasadorul american: Ei știu că știți că știu.

Ambasadorul american: Ești sigur?

Generalul: Vreți să spuneți că nu știați?” [7]

 

Orice formă ar lua, contraspionajul este o activitate care necesită pricepere și foarte mare răbdare, ținând cont și de faptul că o persoană suspectată că este spion sau agent dublu, ulterior se poate dovedi a fi cât se poate de loială[8]. Însă, dacă se întâmplă să fie depistat, contraspionajul trebuie să aleagă ce dorește să facă mai departe în privința lui, existând cazuri în care sunt monitorizați în continuare, atât pentru identificarea celorlalți membrii ai rețelei, fie ei doar simplii colaboratori, cât mai ales pentru supravegherea acțiunilor desfășurate, plecând de la premisa că este mai ușor să urmărești un inamic cunoscut, decât un altul nou și necunoscut.

Așadar, spionajul și contraspionajul, este un fel de „joc” de-a hoții și vardiștii, în care primii trebuie să acționeze pe teren primejdios fără a fi reperați și prinși, iar cei din urmă trebuie să se ascundă, să supravegheze, să spioneze, să asculte, să consulte fișierele.”[9]

Într-o lume globalizată ca aceasta, în care cazurile de spionaj sunt atât de des mediatizate și care au cuprins întreaga arie de domenii, este vital pentru un stat si o companie să aibe și vânători de spioni, gata oricând să intervină pentru protejarea intereselor naționale sau ale angajatorului privat.

 

AUTOR: S.E.  (2013)

 

---

[1]     Coldea, Florian, Contraspionajul secolului XXI. Perspective și transformări  în Maior, George Cristian (2010), Un război al minții. Intelligence, servicii de informații și cunoaștere strategică în secolul XXI, Editura Rao, București, p.169;

[2]   Shulsky, Abram; Schmitt, Garry (2008), Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete, Editura Polirom, Iași, p. 172;

[3]     Disponibil online la:  http://www.sri.ro/contraspionaj.html

[4]    Olson M. James (2007), The Ten Commandments of Counterintelligence, disponibil online la: https://www.cia.gov/library/center-for-the-study-of-intelligence/csi-publications/csi-studies/studies/fall_winter_2001/article08.html;

[5]       Idem 2, p. 173;

[6] Counterintelligence: Threats and Vulnerabilities (2010), disponibil online la: http://www.fbi.gov/news/podcasts/thisweek/counterintelligence-threats-and-vulnerabilities.mp3/view;

[7]       Idem 1, p. 188;

[8]      Blake, Spencer (2008), Cartea spionilor – O enciclopedie a spionajului, Editura Egmont, București, p.19;

[9]  Desmaretz, Gerard (2002), Totul despre spionaj, Editura Polirom, Iasi, p. 9