DESTINE TRAGICE

 

                                

Mihail Moruzov, părintele serviciilor secrete române 

                                

Prin personalitatea sa coplesitoare, Mihail Moruzov domina in mod indiscutabil istoria serviciilor secrete romane. Dar el a fost un civil, iar revista Viata militara este o publicatie a armatei. S-ar impune poate, de aceea, sa relevam mai intai legatura dintre acest civil si institutia militara.

Asa dupa cum este indeobste cunoscut, crearea unei institutii viabile a statului nu este nici rezultatul intamplarii, nici al bunului plac, ci raspunsul la o necesitate sociala. In contextul epocii, crearea in Romania a unui serviciu secret de informatii – organism care ar corespunde, intrucatva, fostului Consiliu al Securitatii Statului ori SRI plus SIE de astazi – a putut fi cel mai bine realizata in cadrul Marelui Stat Major. Iar fondatorul acestei institutii, omul care nu doar a conceput organizarea ei la nivelul celor mai inalte cerinte al vremii in ceea ce priveste activitatea de informatii, dar care i-a si imprimat un sistem de lucru modern, eficient, a fost Mihail Moruzov.

Institutia creata de el, cu denumirea schimbata in Serviciul Special de Informatii si avandu-l la carma pe Eugen Cristescu, avea sa iasa de sub tutela militara si sa se subordoneze nemijlocit sefului statului, generalul Ion Antonescu, dupa ce Moruzov a fost arestat la 6 septembrie 1940. La scurt timp, el a fost asasinat de o echipa de legionari in masacrul de la Jilava, din noaptea de 26-27 noiembrie 1940.

Intr-adevar, Mihail Moruzov a fost un civil. Dar serviciul sau, a carui titulatura completa era Serviciul Secret de Informatii al Armatei Romane, a servit tara in ansamblul sau, nu doar institutia militara. In plus, Serviciul Secret a preluat constant in randurile sale numerosi ofiteri de stat major si trebuie subliniat ca unii dintre acestia s-au acoperit de glorie pe taramul atat de complex, de fragil si de solicitant al muncii de informatii.

Dar, inainte de a ne referi la activitatea institutiei, este interesant sa vedem cine era Mihail Moruzov, de ce a fost chemat el si nu altcineva sa alcatuiasca Serviciul Secret.

Despre Moruzov s-au scris carti*, au aparut mai multe studii partiale si contributii in diferite publicatii (Magazin istoric, Strict Secret etc.) Ideea majora care se desprinde din toate aceste studii este aceea ca Mihail Moruzov a adunat la un loc, in cei 53 de ani de viata ai sai, un numar impresionant de succese, indeosebi pe linia spionajului. Dar nu numai! Pe linie de informatii interne el a avut, de asemenea, realizari de anvergura.

                                                  

                                           

Maniacul spionajului

             

                                                

Preocuparea lui Moruzov, impinsa la limitele unei adevarate manii, in legatura cu conspirativitatea, compartimentarea muncii si pastrarea secretului, face sa dispunem astazi de putine atestari documentare. Mai mult decat atat, in noaptea dinaintea arestarii sale de catre autoritatile statului, el a ars tot ce a insemnat dosare personale ale agenturii Serviciului. In plus, documentele Serviciului Secret si cele ale Sectiei a II-a din Marele Stat Major, din perioada 1924-1928, au fost distruse in timpul bombardamentelor din august 1944, iar celor din anii 1929-1933 nu li se da de urma. Si totusi, analizand putinele documente pastrate si relatarile altor persoane sau institutii cu care SSI a venit in contact, nu putem sa nu fim uimiti de realizarile acestui om si ale echipei sale.

Iata mai intai cateva spicuiri din faptele care l-au recomandat pe Mihail Moruzov pentru a fi chemat, de catre ofiterii Marelui Stat Major, care ii cunoscusera activitatea din perioada Primului Razboi Mondial, sa organizeze Serviciul Secret.

In anul 1917 (pe cand avea 30 de ani), el conducea Serviciul de Siguranta al Deltei. Domnea in acel timp o atmosfera tulbure. Abia intrata in razboi, Romania primea lovitura dupa lovitura. Bulgaria, aliata cu Germania, agita apele in speranta ca ar putea pune mana pe intreaga Dobroge, in vreme ce trupele rusesti, aliatii nostri, isi cam pierdusera, sub influenta bolsevica, tot cheful de lupta si asteptau revolutia care, la 25 octombrie (7 noiembrie), avea sa duca la instaurarea regimului bolsevic. Manevrand cu siguranta si curaj pe aceste ape tulburi, asa cum ii sta bine unui fiu al Deltei, Mihail Moruzov si Serviciul sau au influentat, categoric, soarta luptelor pe acest front. Printr-o actiune desfasurata la 78 de kilometri in adancimea teritoriului inamic, Moruzov il captureaza pe seful serviciului german de informatii pentru zona Dobrogea; aresteaza 156 din cei 178 de spioni germani trimisi in zona; se insinueaza in compunerea unei delegatii a armatei ruse care urma sa negocieze capitularea a doua divizii rusesti in fata nemtilor si impiedica incheierea unui acord pana ce Comandamentul roman reuseste sa informeze Comandamentul aliat; preia conducerea unei divizii a Armatei Rosii din zona, pe care apoi o dizolva; organizeaza cumpararea flotei rusesti de pe Dunare cu doua milioane de lei si numai un atac pripit asupra acesteia impiedica finalizarea actiunii; dupa incheierea razboiului descopera o ampla actiune a serviciilor de spionaj rusesti care planuisera subminarea economiei romanesti aruncand pe piata noastra 12 milioane de ruble false. (Pentru crearea unui climat de incredere, primul milion de ruble era bun. Moruzov primeste milionul, il varsa la bugetul statului si stopeaza apoi actiunea de invadare a pietei romanesti cu bani contrafacuti).

                       

                                    

Adulatul

                                                

                

Ne punem intrebarea daca asemenea actiuni notabile au mai fost posibile, sub egida SSI, ulterior, cand lucrurile s-au mai asezat. Ei bine, asa dupa cum aratam, marturiile docu­mentare asupra activitatii operative concrete sunt, din nefericire, putine. Totusi, atunci cand analizam rezultatele actiunilor informative desfasurate, ne putem forma o idee cam despre cat de ample, de penetrante si de utile s-au dovedit a fi acestea in fundamentarea deciziilor de comandament. S-a pastrat astfel, printr-o fericita intamplare, un Memoriu asupra situatiei din Basarabia, datat 9 martie 1930.

Profunzimea analizei, bogatia de date concrete si corectitudinea interpretarii lor, temeinicia concluziilor desprinse, alaturi de curajul cu care se fac recomandari factorilor de decizie – toate aceste elemente fac ca materialul sa aiba o valoare de simbol. Si nu numai! Fara nici o exagerare, raportul intocmit de Moruzov acum trei sferturi de veac ar fi bine sa fie citit azi de catre toti cei care trebuie sau vor sa inteleaga complexitatea problematicii basara­bene.

Ca director al SSI, Moruzov preluase sub control, inca din 1927, rezidenta britanica la Bucuresti, careia ii permitea sa lucreze, dar rapoartele catre Intelligence Service erau mai intai citite si exploatate la Bucuresti, si apoi la Londra. In mod similar, a facilitat infiltrarile de agenti peste Nistru, efectuate de francezi si britanici, cu conditia de a i se pune la dispozitie o copie a tuturor materialelor obtinute de acestia; avea o agentura personala la nivel inalt (ministri, prefectul Politiei, ziaristi de renume). Comandantul legionar Horia Sima era informatorul lui, platit cu 200.000 de lei lunar (cam 70 de salarii medii). Iata cum descria un fost lucrator SSI pozitia lui: „Ofiteri superiori si generali ii faceau anticamera; oameni politici il solicitau pana peste puterile posibile”. Iar un altul scrie: „Din pricina influentei pe care o avea, toata lumea atat militara, cat si politica, il adula, cautand a-i capata bunavointa si protectia”.

Agentura creata de SSI se intindea in Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia. Dar si in tara. Reteaua creata la Targu Mures a ramas nedescoperita pe tot timpul ocupatiei horthyste si mai trimitea inca informatii la inceputul anilor ’50. Secretarul lui Moruzov declara ca seful lui afla cele „discutate cu usile inchise in Sovietul Comisarilor Poporului” in legatura cu Romania. Un ofiter de informatii american, venit in misiune, in Romania, imediat dupa actul de la 23 august 1944, afirma ca dosarele SSI „contineau cea mai grozava culegere de date despre sovietici din toata Europa, cu exceptia dosarelor gasite in Germania”.

Desigur, nu trebuie sa alunecam pe panta idealizarii. Moruzov, personal, si Serviciul Secret, prin oamenii sai, au comis si erori. Intr-un domeniu de o asemenea sensibilitate cum este munca de informatii, experienta ne arata ca erorile sunt, practic, inerente. In mod incontestabil insa, in cazul SSI, balanta inclina cu putere de partea realizarilor.

                   

                                   

Profesionistul

                                           

        

Chiar daca nu putem patrunde prea adanc in cotloanele intunecate, ascunse si bine pazite ale actiunilor informative concrete, o idee asupra institutiei se poate alcatui judecand dupa cum este ea privita in societatea vremii. Or, SSI isi capatase, prin rezultate, nu prin intrigi, dreptul de a avea acces nemijlocit la seful statului, regele Carol al II-lea. Dar cea mai pertinenta recunoastere a pozitiei de inalt profesionalism dobandita de SSI sub conducerea lui Mihail Moruzov vine de la serviciile de spionaj straine. La un moment dat, SSI ajunsese un fel de punct central catre care se indreptau serviciile de informatii ale altor state, fiecare cautand sa ii obtina bunavointa, sprijinul, colaborarea. SSI efectua schimb de informatii cu serviciile similare din Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia, Finlanda si chiar Japonia. Si in lumea aceasta aspra, daca nu esti bun, daca nu esti potent, nu vrea nimeni sa stea de vorba cu tine. Direct sau prin cativa colaboratori de maxima incredere – locotenentul colonel Gh. Petrescu, maiorul Constantin Ionescu Micandru – Mihail Moruzov a stabilit contacte directe cu serviciile de spionaj ale Frantei, Angliei, mai apoi si cu cele ale Italiei si Germaniei. A jucat la doua capete? Nu a fost pe deplin loial Germaniei, in bratele careia Romania fusese aruncata de o conjunctura internationala nefasta? S-ar putea spune si asa ceva. Sa nu uitam insa ca si conducerea politica a tarii oscila. In plus, pentru SSI si pentru seful sau, suprema valoare o reprezentau nu aliatii, ci tara si interesele ei. Pentru ca aliatii s-au dovedit a fi vremelnici si, prin urmare, nu intotdeauna loiali. Sa nu ne mire deci faptul ca in istorie loialitatea are la baza, mai intotdeauna, traditia. O traditie dobandita cu sudoare, cu sacrificii, cu inteligenta si care ascunde in sine o mare dragoste de tara. Detaliile privind colaborarea stabilita de SSI cu serviciile similare occidentale si schimbul de informatii efectuat cu acestea merita analiza specialistilor. Ce trebuie insa sa remarce observatorul neavizat asupra subtilitatilor acestei munci? Legatura cu Abwehr-ul (Serviciul de informatii al armatei germane) a fost cea mai stransa. Redutabilul Abwehr colabora atunci sustinut cu Italia, Japonia, Ungaria. Seful acestei institutii, amiralul Canaris, ii marturisea insa lui Moruzov, in decembrie 1939, ca este primul sef al unei structuri de informatii cu care se intalneste direct. Pentru contactul cu celelalte servicii partenere acesta delega cel mult un adjunct. Canaris a venit de mai multe ori la Bucuresti. Prin Moruzov s-au transmis mesaje catre conducerea Germaniei, s-au abordat probleme delicate din relatiile bilaterale (de exemplu, problema legionarilor refugiati in Germania). S-au schimbat informatii indeosebi despre dispozitive­le militare sovietice, intrucat Abwehr-ul nu avea, in URSS, o agentura de valoarea celei a SSI. Partea germana a oferit o lista cu agentura sovietica pe care o depistase in Romania. (Ca o curiozitate: la Galati activa Laszlo Luca, cel care, sub numele de Vasile Luca, avea sa devina ministru de Finante si membru al Biroului Politic al PCR). In schimb, SSI a sesizat Abwehr-ul ca este penetrat informativ de spionajul sovietic. Colaborarea cu Serviciul de informatii al armatei franceze a fost, profesional vorbind, un dezastru. In retragerea lor precipitata din fata Wehrmacht-ului, autoritatile franceze au pierdut, in gara Charite sur Loire, un vagon de tren in care se afla arhiva serviciului lor secret. Arhiva care dovedea, fara putinta de tagada, colaborarea romanilor cu francezii in spatele aliatilor lor germani.

                                   

                                          

Martirul

                             

     

Poate de aceea atunci cand Canaris a vizitat din nou Roma­nia, la 8 septem­brie 1940, el nu a intervenit pentru salvarea lui Moruzov care fusese arestat. Iar pentru generalul Antonescu asasinarea lui Moruzov a insemnat ratarea ocaziei de a-l judeca, asa cum intentionase. De altfel, Ion Anto­nescu avea profunde resentimente in lega­tura cu cel care, consi­dera el, facea si desfa­cea jocurile oculte ale Palatului Regal. (Moru­zov adunase despre viitorul maresal un consistent dosar com­promitator). Ion Anto­nescu l-a urmarit pe Moruzov chiar si dupa moarte. El a incercat sa distruga imaginea de erou, de profesionist, de martir a celui care ridicase spionajul romanesc in randul elitei mondiale.

In legatura cu aceasta ultima apreciere este demn de subliniat faptul ca, intr-un clasament neoficial, intocmit la nivelul anului 1936 de catre Organizatia Europeana a Politistilor, SSI ocupa un onorant loc sapte in ierarhia celor mai valoroase servicii de informatii ale timpului. Asupra acestui aspect putem reveni. Istoria dovedeste, din pacate, ca la noi, serviciile secrete au avut intotdeauna de suferit in urma schimbarilor politice bruste ori a luptei oarbe pentru putere. Ce exemple mai pertinente ar putea fi citate decat acelea ca seful SSI, Mihail Moruzov, si adjunctul sau, Niky Stefanescu, au fost impuscati de legionarii veniti la putere, ca urmatorul conducator al institutiei, Eugen Cristescu, a fost condamnat la moarte de catre comunisti si, sentinta fiindu-i comutata la munca silnica pe viata, a sfarsit, asa cum au sfarsit si alti ofiteri SSI, in spatele gratiilor. Iar exem­plele pot continua, cu referire la eveni­mente mai apropiate zilelor noastre.

Istoria spionajului si a contraspio­najului romanesc ascunde numeroase nume de eroi stiuti sau nestiuti, eroi care nu s-au bucurat niciodata de privilegiul de a trece pe sub arcurile de triumf ale gloriei. Ei nu s-au bucurat de avantajele schimbarilor politice. In schimb, le-a fost dat sa sufere cu deasupra de masura vicisitudinile generate de asemenea rasturnari ori de conjuncturi nefericite. Si au avut aceasta soarta poate si datorita faptului ca ei au fost mai putin fascisti sau antifascisti, mai putin comunisti sau anticomunisti decat altii. Au fost fiii tarii. Atat.

       

 
    

*Ion Pavelescu – Enigma Moruzov. Ed. Gaudeamus, 1993;

Cristian Troncota – Mihail Moruzov si frontul secret. Ed. Elion, 2004.

Cristian TRONCOTA

Paul CARPEN

 
   

                 

Expunere asupra serviciilor de informatii ale armatei

(fragment)

                          

Serviciul Secret al armatei este opera subsemnatului, pentru a carui realizare a fost nevoie de timp indelungat si eu nu pot decat sa am deplina satisfactie ca dupa 24 de ani de eforturi continui, in care timp n-am beneficiat de nici un concediu, nici macar de cel legal de o luna pe an, aceasta opera constructiva aduce un serviciu real, corespunzator necesitatilor armatelor statului.

Opera noastra este azi imitata de Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, la care se va adauga cat de curand si Franta.

Nu vorbesc de Anglia, de la care eu insumi m-am inspirat. Este necesar sa accentuez ca Franta a facut eforturi mari pentru a crea la noi un serviciu de informatii pe Frontul de Est, trimitand in disperare de cauza pe capitanul Cury, un excelent element informativ, dar care din lipsa elementului tehnic, a fost nevoit sa-si lichideze actiunea si apoi sa existe si productivitatea aparatului nostru tehnic.

Cu reala satisfactie subliniez ca in mod exceptional s-a acordat atator ofiteri de la Sectia a II-a Legiunea de onoare pana si fostului capitan Moraru, bineinteles afara de subsemnatul, care m-am retras de la aceasta onoare, pentru a nu avea nici un fel de obligatie, fie si morala, fata de oricine, cu toate ofertele ce mi s-au facut.

 

 

Seful Serviciului S.M. Moruzov

Arh. S.R.I., fond „d“, dosar m. 8097, f. 6 - 22.