Nucleul- Enigma Spionajului Romanesc, carte scrisa de Victor Nita

 

 

 

              Cartea începe cu întâlnirea dintre celebrul fondator al Serviciului Secret de Informaţii, SSI, Mihail Moruzov, şi tânărul locotenent, Traian Stolnicu, căruia îi trasează o misiune inedită. Infiltrarea sa în mişcarea naţionalist germană din perioada interbelică. Mişcare ce avea să joace un rol important atât în propulsarea lui Hitler dar şi în viitorul Germaniei. Un Ronin, un adevărat samurai modern, citeşte cu nesaţ povestea. Undeva, în anul 1925, Mihail Moruzov înfiinţează SSI-ul. La scurt timp de la acest eveniment, hotărăşte înfiinţarea unei structuri speciale de spionaj, în paralel cu SSI-ul, numită scurt – Nucleul. O structură de elită, cu spioni-fantomă, o structură fixă şi invariabilă la orice modificare politică. Aceştia selectau din personalul SSI-ului pe cei mai buni şi erau folosiţi în cele mai discrete şi dificile misiuni. Nucleul avea misiunea de a fixa legături cu serviciile secrete ale marilor puteri. Moruzov ştia că este bine să păstreze legătura atât cu Germania, Japonia, dar şi cu Marea Britanie, Rusia şi Franţa. Tocmai de aceea amiralul Canaris, şeful celebrului Abwehr, serviciul secret militar german, venise de mai multe ori la Bucureşti.

                 Nucleul avea cele mai multe informaţii despre ursul rus. Specificul Nucleului consta în a acţiona în deplină conspirativitate, departe de orice control administrativ, iar metoda de lucru – infiltrarea. Şeful Nucleului reuşise să plaseze spioni şi agenţi dubli în marile servicii secrete de peste tot. Ideea lui Moruzov fusese strălucită: numai având emisari de-ai noştrii peste tot în lume şi în cele mai puternice cabinete din lume, vom reuşi să prevedem orice schimbare, spusese el atunci când declanşase crearea acestui departament de ofiţeri-fantomă infiltraţi în toată lumea, departament care devenise în timp un nucleu cu activitate separată. O întâlnire tainică are loc între membrii din conducerea SSI-ului, ofiţerii de bază ai Nucleului, după ce Mihail Moruzov este asasinat la Jilava de legionari în noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940. Se hotărăşte viitorul Nucleului, direcţii noi de acţiune. Moment istoric în care Nucleul devine neoficial. Adică fără control politico-administrativ. Are loc scoaterea sa de sub controlul autorităţilor prin diferite metode. Rezultă o structură de spionaj “inexistentă”.

               Din acest punct al acţiunii, autorul duce filmul evenimentelor în anul 2005, în capitala Irak-ului, Bagdad. Trecuseră doar doi ani de când Forţele Multi-Naţionale atacaseră Irak-ul. Tânărul locotenent Radu Godeanu, ofiţer al Unitătii Militare “Tango”, o unitate de cercetare-diversiune din afara oraului B., primeşte o misiune inedită de la “şeful” său, locotenent-colonelul Adrian Costescu. De aici încep “peripeţiile” tânărului locotenent în Irak, misiunile sale extrem de riscante, atât cele oficiale cât si cele neoficiale, dar şi peripeţiile legate de drumul său “întortocheat” spre Nucleu – via Bagdad. Căci da, Nucleul iniţiat de Moruzov nu reprezenta doar istorie. El este prezentul si viitorul. Nucleul nu doar că supravieţuise de-a lungul timpului, în ciuda regimurilor politice trecătoare care se perindaseră pe la putere, dar se şi dezvoltase.     

                 Asa se face că Nucleul – Enigma Spionajului Românesc, poate fi regăsit şi astăzi, 2011, cu mult mai puternic, experimentat, eficient şi de temut. În ceea ce-i priveşte pe cetăţenii români, ca expresie a fidelităţii lor faţă de ţară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranţei naţionale. Cu alte cuvinte, apărarea contrainformativă a României nu este o activitate restrânsă, executată numai de un număr de ofiţeri de informaţii. Este o Strategie Naţională în care trebuie să fie implicaţi şi cetăţenii. Însă pentru ca cetăţeanul să poată fi implicat, trebuie să fie informat şi educat contrainformativ. Această carte vine şi ea în întâmpinarea acestor nevoi prin conţinutul său variat şi inedit.            
                                                
                                                (Victor Niţă – Bucureşti 2011)