Viaţa a demonstrat si
demonstrează că politica de forţă, războaiele, nu duc, nu pot duce la
soluţionarea problemelor. Dimpotrivă, orice razboi creează noi complicaţii,
duce la înăsprirea relaţiilor dintre state, accentuează neîncrederea, deschide
noi surse de încordare.
*
Veacul
nostru a cunoscut si cunoaşte o ascensiune fără precedent a politicii de forţă
in relaţiile internaţionale- terorismul, asasinatul politic, violenţa in
general, au atins dimensiuni mai mult decat ingrijorătoare.
Cat de primejdioasă se
dovedeşte utilizarea forţei in relaţiile interstatale de către cei care
beneficiază de o nelimitată si iraţională putere militara, o atestă şi
evoluţiile de după ce de-al doilea război mondial.
Fenomen a cărui latură deosebit
de periculoasă, o reprezintă: TERORISMUL POLITIC- care tinde să
extermine fizic anumiţi oameni de stat, să influenţeze prin intimidare
orientarea nu numai a politicii interne, dar şi cea externă a statului
respectiv, să complice raporturile internaţionale ale acestuia dar si relaţiile
de colaborare prietenească intre state; să exercite presiuni inclusiv militare
asupra unor ţări independente, suverane; să determine eşuarea eforturilor bi
sau multilaterale consacrate reglementării in favoarea dezvoltării de sine
stătătoare, a păcii, a progresului mondial şi să determine complicatele
probleme ale lumii de azi.
Cand prin presiune economică,
politică, ideologică si apoi prin acte agresive făţişe sunt încălcate
drepturile fundamentale ale naţiunilor, când extremismul şi terorismul, de
orice natură ar fi, devine practica curenta a unor grupări politice, atunci se
află in gravă primejdie nu numai dezvoltarea democratică, independentă, progresivă
a popoarelor direct ameninţate de asemenea acţiuni nefaste, ci întreaga
evoluţie normală, paşnică a omenirii!
Toate conflictele şi
divergenţele dintre state trebuie soluţionate numai şi numai pe cale politică,
prin tratative, purtate în spiritul înţelegerii şi păcii, al deplinei egalităţi
şi respectului reciproc, evitându-se orice ciocniri şi acţiuni armate, care nu
pot decât să aducă mari daune şi suferinţe popoarelor. Nu există conflict să
justifice recurgerea la arme şi care să nu poată fi soluţionate pe căi paşnice,
în interesul popoarelor, al cauzei destinderii si păcii in regiunea respectivă
şi în întreaga lume.
Respectarea dreptului suprem al
tuturor popoarelor, al oamenilor de pretutindeni- dreptul la muncă, la
invatatură, dreptul la viaţă, dreptul la pace, la existenţă liberă si demnă- ar
trebuii sa constituie litere de lege pentru toţi oamenii, bogati, săraci-
indiferent de statut, de cetaţenie, de religie.
Proababil aceste manifestări
politico-militare, actuale,ce şi-au inceput acţiunile pentru atingerea
scopurilor incă din anii ”80, se datorează faptului că se doreşte o societate
zguduită de o criză globală, dezechilibrarea interna a unor state, aruncarea
acestora in haosul si anarhia favorabile implantarii in varful piramidei a unei
noi puteri politice.
Prin intermediul acestor noi
puteri politice, puternicele state ale vremurilor noastre, au permis bogaţilor
lumii să acumuleze avuţiile planetei cu preţul sărăcirii a zeci de popoare din
America, Africa, Asia si chiar din Europa( ex: România si alte state sărace)
prin ţinerea acestora în stare de sclavie, de semisclavie, de obiect al celei
mai crunte exploatări.
TOATE STATELE AR TREBUII SA
AJUNGĂ LA UN NIVEL DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ CARE SĂ-I PERMITĂ SĂ SE
BUCURE DE BINEFACERILE SI CUCERIRILE CIVILIZAŢIEI- şi nu doar anumite state să
beneficieze de această bunăstare!
*
Odată cu dezvoltarea
capitalismului in ţara noastră, tânărul stat român a devenit obiectul a tot
felul de tranzacţii oneroase impuse, de fapt, tot prin intermediul puternicei
forţe economice si militare a marilor ţări capitaliste, prin sistemul de
relaţii internationale total inechitabile.
30
octombrie 2011- Criss Crysie(E.S)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu